VĂ MULŢUMESC, DOMNULE PROFESOR GEORGE ŞOVU!

Trecător prin lumina vieţii, încerc să las în urmă lumină. Sunt unul dintre tinerii ‘’Epocii de aur '’, care au crescut cu romanele şi filmele făcute după scenariile dumneavoastră. Ele au fost călăuzele mele pe drumul greu al adolescenţei. Din ele am învăţat atâtea lucruri minunate.

Am plâns şi am râs alături de Dana şi Mihai, Ionică şi Geta, l-am iubit pe Socrate şi am urât-o pe Isoscel. Am trăit deziluzii şi împliniri, am învăţat să am încredere în oameni, să privesc înainte cu optimism, să trec cu fruntea sus peste obstacolele vieţii şi să ţintesc mereu spre ideal.

Dumneavoastră vă datorez profesia mea de astăzi. Mi-am dorit să ajung profesor citind ‘’Dragul nostru Alex’’. A fost cartea care m-a marcat şi care m-a făcut să visez că pot fi chiar eu personajul cărţii. Am rămas îndrăgostit de anii de liceu şi am dorit să ajung un profesor iubit şi respectat precum Socrate şi Alex. Sunt încă aproape de începutul carierei mele şi încerc să-mi fac meseria cu dragoste şi devotament. Peste ani şi ani voi spune ca şi acum ,,Vă mulţumesc, domnule profesor Şovu!’’

Viaţa m-a învăţat să preţuiesc oamenii şi să nu uit ce datorez celor care m-au ajutat să devin ceea ce sunt. Sunt oameni ale căror chipuri le păstrez în suflet ca icoane. Niciodată, nimeni şi nimic nu va putea să le îndepărteze din mintea şi sufletul meu. Recunoştinţa mea se îndreaptă acum spre omul minunat care m-a ajutat să cresc frumos, să iubesc şcoala şi profesorii, să înţeleg că şcoala este un loc minunat unde se petrec lucruri plăcute şi unde se leagă prietenii pe viaţă.

Cred că tinerii de astăzi au nevoie de cărţile dumneavoastră, domnule George Şovu! I-ar ajuta la fel de mult ca şi pe noi, tinerii de altădată. Poate chiar mai mult decat noi, ei au nevoie de sinceritate, sensibilitate, prietenie. Şi ei trăiesc astăzi ,,Dimineaţa iubirii’’, au nevoie de ,,Tandreţe’’, ,,Virginitate’’, doresc să primească ,,Liliac alb în ianuarie’’ sau o ,,Declaraţie de dragoste’’.

Astăzi valorile sunt altele decât atunci când eram eu copil şi totuşi sufletul are nevoie de hrană spirituală. Cărţile dumneavoastră sunt florile care oferă nectarul menit să îndulcească amarul vieţii tinerilor de astăzi. Poate că mulţi dintre ei nu au citit nicio carte din cele pe care eu le-am citit de atâtea ori, dar cine nu a văzut măcar o dată ,,Declaraţie de Dragoste’’ , ,,Liceenii’’ sau ,,Extemporal la dirigenţie’’? Şi astăzi ele fascinează şi bucură sufletele la orice vârstă. Vremurile sunt altele, oamenii s-au schimbat şi totuşi farmecul cărţilor dumneavoastră este acelaşi.

Vă datorez dragostea pentru meseria de profesor, plăcerea de a veni mereu în mijlocul copiilor pentru a-i învăţa lucruri noi şi pentru a învăţa de la ei, împlinirea sufletească şi satisfacţiile profesionale, care sunt mai presus decât insatisfacţiile salariului de bugetar.

Dumneavoastră m-aţi ajutat să aleg uşor drumul în viaţă şi să-mi descopăr vocaţia de a fi profesor. Poate că astăzi aş rătăci căutându-mi drumul, dacă nu ar fi existat cărţile dumneavoastră. Eu am avut norocul că, în lipsa altor bucurii, biblioteca mi-a oferit-o pe aceea de a vă citi cărţile. M-aţi ajutat să aleg să trăiesc o viaţă în mijlocul copiilor şi pentru ei.

Mă străduiesc să trec mândru şi pur prin lumina vieţii, aşa cum m-aţi învăţat cănd eram copil şi, uneori, când sunt demoralizat şi mi se pare că drumul devine greu şi nesigur, mă întorc pe drumul adolescenţei mele prin cărţile dumneavoastră. Găsesc în ele puterea de a merge mai departe. Sunt izvorul meu de apă vie şi îmi dau energia necesară pentru a le putea dărui elevilor mei ceea ce am acumulat şi ceea ce ei aşteaptă de la mine.

Am învăţat să iubesc, am devenit o fire sensibilă, romantică, citind cărţile dumneavoastră. Valorile morale pe care mi-am clădit viaţa le-am deprins în mare parte din paginile lor. Ele au fost adevărate ore de dirigenţie. Am învăţat din ele lucruri minunate pe care le voi purta în minte şi în suflet toată viaţa.

Pentru viaţa închinată altor vieţi, pentru că aţi făcut viaţa mea frumoasă, pentru că mi-aţi oferit posibilitatea de a încerca să fac şi altora viaţa frumoasă, vă mulţumesc, domnule profesor GEORGE ŞOVU!