marți, 31 august 2010

R.A.T.B. a ieşit la vănătoare

Astăzi, pe la ora 10,00, mergeam cu troleibuzul 97 dinspre Bucureştii Noi spre Calea Griviţei. În faţa Bisericii Bazilescu am văzut un troleibuz oprit şi o ,,armată'' de peste 10 controlori şi jandarmi  care îi coborâse pe o unii  dintre călători. Nu am avut timp să privesc prea mult ceea ce se întâmplă acolo pentru că troleibuzul în care eram s-a oprit şi o altă ,,armată'' de controlori şi jandarmi a început să verifice existenţa legitimaţiilor de călătorie, iar apoi i-a coborât pe călătorii prinşi în neregulă, majoritatea adolescenţi. Recunosc faptul că nu-mi plac controlorii R.A.T.B. Majoritatea sunt obraznici şi corupţi. Detest această ocupaţie, la fel cum o detest pe aceea de hingher. Eu nu înţeleg de ce conducerea R.A.T.B. nu se gândeşte decât cum să-i vâneze pe aceia care nu îşi plătesc legitimaţiile de călătorie şi nu sunt interesaţi de creşterea gradului de siguranţă a călărorilor. De ce nu se fac astfel de razii pentru a-i prinde în flagrant pe hoţii de buzunare? Cred că toată lumea ştie ce se întâmplă în mijloacele de transport din zona Bucureştii Noi, dar nimeni nu ia nicio măsură.

sâmbătă, 28 august 2010

Eu am multe proiecte de activităţi pe care să le desfăşurăm împreună, dar voi ce vă doriţi?(Pentru elevii din Media)

Vacanţa este aproape de sfârşit. Ne pregătim pentru începutul unui nou an şcolar. Deşi sunt dezamăgit de situaţia salarială actuală şi de norii negri care plutesc peste învăţământul românesc, am datoria să merg înainte şi să mă gândesc la viitor. Întotdeauna am emoţii la începutul unui nou an şcolar. Este emoţia revederii cu elevii actuali, cu foştii elevi care nu ne-au uitat şi emoţia primei întâlnirii cu elevii de clasa a 9-a. Întotdeazuna am multe planuri la începutul anului şcolar. Mă gândesc la continuarea proiectelor vechi care au avut succes şi la noi activităţi pe care să le desfăşor împreună cu elevii mei. 
În noul an şcolar vreau să continuăm activitatea cercului de istorie ,,Nemuritorii'' şi să reuşim să organizăm câteva excursii la obiective istorice din ţară, mă gândesc să organizăm cât mai multe activităţi sportive, sper să reuşesc să aduc în mijlocul elevilor câţiva artişti, sportivi, jurnalişti şi politicieni care să le vorbească despre viaţă, şcoală, adolescenţă, iubire. Eu am multe proiecte pe care vreau să le realizez împreună cu voi. Voi ce propuneri aveţi?

vineri, 27 august 2010

Boc, Vlădescu, Şeitan, treceţi la coadă ca să vă depuneţi demisia!

Au fost finalizate lucrările la 21 de instituţii de învăţământ aflate în programul BEI, dar niciuna nu este în sectorul 1

Primarul Capitalei, Sorin Oprescu, a declarat, vineri, ca 21 de institutii de invatamant reabilitate prin programul finantat de Banca Europeana pentru Investitii (BEI), sunt gata sa primeasca elevii la 15 septembrie. Lucrarile la alte 15 scoli sunt in curs de finalizare, scrie romanialibera.ro. Primarul Oprescu a mai precizat ca lucrarile la cele 15 scoli vor fi gata pana la sfarsitul anului 2011.
Noua scoli din Sectorul 2, trei din Sectorul 3, sapte din Sectorul 4, o gradinita in Sectorul 5 si alte noua scoli din Sectorul 6 au fost finalizate integral in 2009 si 2010. Proiectul total valoreaza 228,2 milioane de euro, din care 112,2 milioane de euro reprezinta un imprumut acordat de BEI, restul banilor fiind alimentati de catre bugetul local. Pana in prezent au fost investiti 85 de milioane de euro, din care 63 de milioane de euro din imprumutul BEI, iar diferenta din bugetul Municipiului Bucuresti.
Poate să mai spună acum cineva că Guvernul Boc nu acordă banii în mod discreţionar? De ce în această enumerare nu se află niciuna dintre şcolile din sectorul 1 şi doar o grădiniţă din sectorul 5? Pentru că sectorul 1 are primar liberal, iar sectorul 5 are primar pesedist. În rest, sunt doar primari din partidele aflate la guvernare şi unul care va fi în curând membru al unuia din partidele care au fost la guvernare. Guvernul Boc a dovedit din nou faptul că ,,primează doar interesul elevului '' şi nu interese personale sau de partid.

joi, 26 august 2010

Liderii de sindicat trebuie să acţioneze şi nu doar să se vaite

"Noua lege a salarizării porneşte cu coeficienţii de la veniturile pe care le avem acum, adică cele reduse cu 25 %. Deci este inacceptabil să modifici legea în aşa fel încât să ai coeficient de plecare salariul micşorat cu 25%. Şi asta în condiţiile în care ei spun că la anul vor creşte între 1% şi 20%, mă îndoiesc de lucrul acesta, şi probabil vom ajunge la salariile pe care le-am avut, salarii primite legal, în 20 de ani", a declarat  Constantin Ciosu.

"I-am transmis premierului personal că suntem nemulţumiţi de faptul că grila de salarizare duce la aplatizare, la confundarea sau inversarea unor poziţii. De exemplu, un profesor cu gradul II, cu 2-6 ani vechime, care va primi 20%, poate să-l depăşească pe un profesor cu gradul II, cu peste 15-20 de ani vechime", a declarat Aurel Cornea. 

Eu am obosit să-i văd pe liderii noştri de sindicat cum se vaită. Eu pot să mă vait şi să-mi exprim criticile faţă de situaţia existentă pentru că nu am pârghii de acţiune, nu am alte modalităţi de a acţiona. Liderii federaţiilor şi confederaţiilor naţionale nu au voie să se lamenteze. Ei trebuie să acţioneze sau să lase locul altora.

miercuri, 25 august 2010

Măcar să nu ne pierdem zâmbetul. Ei oricum îşi bat joc de noi



 


A apărut un nou proiect al Legii salarizării unitare

Proiectul noii Legi a salarizării unitare prevede coeficienţi de ierarhizare mai mici pentru cadrele didactice din învăţământul preuniversitar cu vechime mică în muncă.
De exemplu, coeficientul meu de ierarhizare era 3,30 potrivit primei variante a Legii salarizarii unitare. Acum e 3,19. Cum ar spune domnul Boc, voi avea crestere negativă.

Un artist: Mihai Cimpoiaşu

Mihai este un copil minunat. Este un artist desăvârşit, dar şi un elev foarte bun. În Colegiul Tehnic Media învaţă şi astfel de elevi. Eu sunt dirigintele lui de 2 ani şi pot să spun că îl iubesc pe acest băiat. Felicitări, Mihai!


sâmbătă, 21 august 2010

Aceasta nu este solidaritate, ci doar bătaie de joc

Ei vorbesc despre solidaritate, dar sunt solidari doar unii cu alţii. Ei sunt bogaţi şi îşi permit orice pe seama noastră. Copiii lor învaţă la şcoli din străinătate, iar ei se tratează la spitale din strănătate. Lor nu le pasă de noi, nu le pasă de această ţară. Ei doar strâng bani aici şi apoi merg să trăiască în lux în străinătate. Noi trăim şi murim aici.

vineri, 20 august 2010

Pentru ei de ce se poate?


Ortacii din Oltenia vor primi tichete cadou cu ocazia “Zilele Minerului” şi în mai multe locaţii vor fi organizate petreceri câmpeneşti. Angajaţii Societăţii Naţionale a Lignitului Oltenia vor primi, cu ocazia "Zilei Minerului", sărbătorită între 20-21 august, tichete cadou în valoare de 600 de lei. Declaraţia îi aparţine vicepreşedintelui Uniunii Sindicatelor Miniere din Oltenia, Viorel Temelescu, care a mai spus că fiecare unitate minieră va asigura angajaţilor o masă festivă la ieşirea din schimb. “Fiecare miner, indiferent de locul unde lucrează va primi câte un tichet cadou în valoare de 600 de lei. Toate tichetele au fost asigurate şi vor ajunge la mineri în cursul zilei de joi, cel târziu vineri. Deoarece, în acest an, este posibil ca să se organizeze serbări câmpeneşti doar la Motru şi Câlnic, am decis ca, la fiecare ieşire din schimb, toţi reprezentanţii minelor şi carierelor să organizeze câte o masă festivă pentru mineri. An de an, ziua minerului este sărbătorită şi nu putea fi altfel acum”, a precizat Viorel Temelescu.
La nivelul SNLO urmează să ia tichete cadou circa 8.000 de angajaţi. În data de 17 august angajaţii Complexului Energetic Rovinari au sărbătorit "Ziua Minerului" şi au fost cadorisiţi cu o primă de 600 de lei.  
Noi nu ne primim nici măcar salariile, iar pentru angajatii altor ministere se plătesc prime, stimulente, tichete cadou, tichete de masă. Sunt mai multe explicaţii pentru această situaţie. Noi avem cel mai incompetent ministru, suntem nepăsători şi  laşi, avem lideri de sindicat slabi. Deci, ne merităm soarta.

joi, 19 august 2010

Am uitat să fim oameni

Întotdeauna am preţuit prietenia, deşi nu am avut parte de prea mulţi prieteni. Întotdeauna am apreciat oamenii corecţi, cinstiţi, demni, deşi, mai ales în aceste vremuri, ei sunt din ce în ce mai rari. Nu putem fi perfecţi, dar putem să ne străduim ca în fiecare zi să fim mai buni, mai iertători, mai corecţi decât în ziua precedentă şi astfel să fim mai aproape de Dumnezeu. 
În ultima perioadă de timp am tot avut probleme şi, de fiecare dată, am putut să mă conving de faptul că suntem în puterea lui Dumnezeu şi EL este cel care ne ne oferă aproape totul. Fără sănătate, fără noroc, suntem mici sau nu mai suntem deloc. Tot mai mult mă conving de faptul că mulţi dintre semenii noştri parcă şi-au întors faţa de la Dumnezeu. Sunt prea multe nenorocirile pe care le săvârşesc semenii noştri. Prea mulţi dintre noi parcă au uitat că sunt oameni. Poate că şi de aceea avem viaţa aceasta grea şi conducătorii aceştia nepricepuţi.  Cred că multe dintre patimile noastre vin de la acel decembrie însângerat de acum 20 de ani. Avem puterea să mergem înainte şi să îndreptăm ceea ce am stricat?

marți, 17 august 2010

Scăpaţi-ne de Cseke!

Este mult prea mare dezastrul din sistemul de sănătate pentru a-l mai tolera pe Cseke! Mor oamenii cu zile în spitale, iar tragediile se înmulţesc de la o zi la alta. Bebeluşii mor arşi în incubatoare sau în saloane, iar o banală fractură se încheie de multe ori cu moartea copiilor noştri. Lipsesc materialele pentru curăţenie, lipsesc medicamentele, lipseşte omenia. Corupţia, incompetenţa, nepăsarea stăpânesc totul.
Domnule Băsescu, daţi Sănătăţii o şansă şi demiteţi-l pe Boc pentru ca astfel să scăpăm şi de Cseke. Domnule Cseke, dacă ai o fărâmă de demnitate, dă-ţi demisia! Fă acest lucru măcar pentru acei părinţi nefericiţi cărora le-aţi omorât copilaşii. Să vă fie ruşine, nemernicilor!
Cred că românii ar trebui să fie solidari cu părinţii cărora le-au fost omorâţi bebeluşii şi ar trebui organizate mişcări spontane de protest. Trebuie să le atragem atenţia acestor nemernici aflaţi la guvernare, care au început să ne extermine pe toţi de la copii la bătrâni.

duminică, 15 august 2010

Învăţaţi să ne respectaţi munca, domnule Băsescu!

Pentru un profesor nicio oră, nicio zi, nicio săptămână nu seamănă cu alta. Este greu de cuantificat munca unui profesor. Nici nu contează neapărat cantitatea, ci calitatea muncii depuse. Şi totuşi, vreau să prezint activităţile pe care, cam din două în două săptămâni, unii dintre profesori le desfăşoară în şcoală:
* predare -18 ore
* şedinţa Consiliului profesoral - 2 ore
* şedinţa Consiliului de administraţie -3 ore
* şedinţa cu părinţii - 2 ore
* şedinţa de arie curriculară - 2 ore
* şedinţa Comisiei de disciplină sau altă comisie- 2 ore
* şedinţa Comisiei pentru prevenirea violenţei sau altă comisie- 2 ore
* şedinţa cercului de istorie, geografie, matematică - 2 ore
* asistenţe la orele profesorilor din aria curriculară sau comisia metodică - 2 ore
* pregătire suplimentară pentru examenul de bacalaureat sau olimpiade şcolare - 1 oră
* consiliere şi orientare şcolară a elevilor- 1 oră
* verificarea şi completarea documentelor şcolare, activităţi administrative - 2 ore
* serviciu în şcoală - 4 ore
Nu am epuizat toate activităţile care sunt desfăşurate în şcoală şi deja sunt 43 de ore, ceea ce înseamnă  mai mult de 8 ore petrecute zilnic în şcoală. La acestea se adaugă orele pierdute acasă pentru elaborarea şi corectarea testelor, fişelor de evaluare, elaborarea fişelor de lucru, pregătirea lecţiilor pentru ziua următoare. Se mai adaugă orele în care, în afara şcolii, sunt organizate activităţi extraşcolare (vizite la muzee, excursii, vizionări de piese de teatru şi de spectacole, activităţi sportive).
Nu pot să afirm faptul că toţi profesorii desfăşoară aceste activităţi, dar există mulţi astfel de profesori. Domnul Băsescu ar trebui să îşi ceară scuze faţă de aceştia şi să înveţe să le respecte munca.

sâmbătă, 14 august 2010

Doar Preşedintele este unic

Preşedintele Băsescu spunea că lucrează 16 ore pe zi şi că astfel salariul lui pe oră este mai mic decât cel al unui profesor. Trec peste faptul că Băsescu a minţit din nou şi vreau să precizez că nu se poate vorbi despre profesori la modul general. Profesorii nu sunt şi nici nu pot fi toţi la fel. Eu pot să fiu de acord cu faptul că există profesori care muncesc doar 16 sau 18 ore pe săptămână, iar unii nu muncesc nici măcar atât. Este foarte adevărat faptul că există profesori care nici măcar nu se prezintă la clasă pentru orele de predare pe care le au în orar. Aceşti colegi sunt aceia care au pile la directori sau inspectori şi îşi permit să facă orice penrtru că sunt ,,acoperiţi''.
Există însă numeroşi profesori care în afara orelor de predare şi a numeroaselor ore în care, acasă, elaborează teste şi fişe de evaluare, corectează teste şi  fişe de evaluare, elaborează fişe de lucru, pregătesc diverse materiale didactice pentru lecţiile de a doua zi, elaborează proiectele didactice, citesc cărţi sau folosesc site-urile de specialitate pentru actualizarea informaţiilor, desfăşoară numeroase activităţi extracurriculare şi extraşcolare cu elevii, desfăşoară activităţi metodice sau participă la numeroasele şedinţe ale Consiliului de Administraţie, Consiliului Profesoral, ariilor curriculare, comisiilor tematice, şedinţele cu părinţii.
Cunosc foarte bine realitatea din şcolile şi liceele din sectorul 1 şi de aceea consider că domnul Băsescu a jignit o mare parte a profesorilor. Mulţi dintre noi muncim mai mult de 40 de ore pe săptămână cât ar fi normal. Şi chiar muncim cu folos. Din nefericire, rezultatele activităţii noastre nu depind doar de noi.

vineri, 13 august 2010

Primul abandon

Suntem aproape la jumătatea campaniei ,,Noi vrem economie'' şi astăzi am înregistrat primul abandon. Unul dintre colegii mei, după ce s-a aflat timp de 5 zile la cortul PNL de la PROSPER, s-a retras din motive familiale, a se înţelege din cauza soţiei. Ţin să-i mulţumesc prietenului meu pentru implicarea entuziastă în această campanie. Înţeleg situaţia şi vom încerca să-i suplinim absenţa. Sunt convins că şi ceilalţi prieteni implicaţi în campanie au fost şi vor fi nevoiţi să explice repetatele absenţe de acasă din această lună. Eu am luat-o cu mine pe soţia mea  într-una dintre zile şi chiar i-a plăcut. Cred că şi colegii mei ar putea să procedeze la fel.
M-am convins o dată în plus, în timpul acestei campanii, că am alături nişte oameni minunaţi, că suntem o echipă şi că vom reuşi să facem multe lucruri bune împreună.

joi, 12 august 2010

Pentru profesori (leapşa de la Codrin)

Fiecare dintre noi este un produs al sistemului de învăţământ românesc. De la muncitor şi până la academician, toţi am trecut prin şcolile şi liceele din România. Unii am avut norocul să avem profesori foarte buni care au reuşit să scoată din noi oameni educaţi, performanţi în diferite domenii. Alţii au fost mai puţin norocoşi. Pentru că ori nu au avut profesori foarte buni, ori nu le-a plăcut deloc cartea, au ales să nu înveţe prea multă carte, ci doar au învăţat să fie şmecheri pentru a se descurca. Dacă ne gândim la preşedintele Băsescu, ne dăm seama că el a ales a doua variantă şi, din nefericire pentru noi, se pare că a ales bine.  
Mulţi dintre noi păstrăm în suflet ca pe nişte icoane imaginile profesorilor noştri care ne-au marcat existenţa. Nu voi putea să-i uit niciodată pe Ileana Neguleasa, Gheorghe Surupăceanu, Vasile Gogonea, Nicolae Andriţa, Elena Rădulea, minunaţii mei profesori de la Liceul Economic din Tg-Jiu. Aceşti oameni s-au străduit să ne înveţe carte şi ne-au ajutat să devenim oameni. Mie mi-au transmis şi microbul meseriei de dascăl. Ei m-au făcut să-mi doresc să devin la rândul meu călăuzitor al paşilor tinerei generaţii pe drumul vieţii. 
De 15 ani încerc să fac pentru elevii mei ceea ce au făcut profesorii mei pentru mine. Privind înapoi, îmi dau seama că am făcut multe lucruri bune. Sunt convins că am mai şi greşit, că am mai avut şi eşecuri, dar fiecare insucces m-a ambiţionat şi mai mult şi mi-a dat puterea să merg mai departe.
Viaţa de profesor nu este deloc uşoară, dar îţi oferă şi suficiente satisfacţii. Mulţi dintre profesori şi-au ales această nobilă profesie cu sufletul şi de aceea găsesc mereu puterea de a merge înainte. În viaţa noastră apar uneori personaje precum domnii Băsescu sau Boc, dar, din fericire pentru noi, aceştia sunt trecători. Din păcate, şi ei sunt produse ale şcolii româneşti, şi ei au fost cândva elevii unora dintre noi. Privindu-i, analizând activitatea şi performanţele lor, ne dăm seama că sistemul de învăţământ românesc nu este perfect şi că unii dintre noi mai înregistrează şi astfel de eşecuri.
Dau leapşa mai departe profesorilor Ionel Puşcaş şi Cristi Bebe

miercuri, 11 august 2010

Ce caută un profesor de liceu în PNL?

      De o săptămână, eu şi colegii mei din Organizaţia Cadrelor Didactice-PNL Sector 5 participăm la campania ,,Noi facem economie'', iniţiată de PNL Bucureşti. Este o experienţă foarte interesantă şi din care voi avea multe de învăţat. În cele două zile în care m-am aflat la cortul de la PROSPER, a trebuit să răspund  şi la  unele întrebări care nu aveau legătură cu această campanie sau cu programul PNL. Una dintre acestea a fost legată de prezenţa mea în PNL. 
        Întotdeauna i-am apreciat pe politicienii liberali care au făurit România Mare şi pe aceia care au traversat dictaturile succesive existente în istoria României, pentru a sfârşi apoi în închisorile comuniste. Ca  student şi apoi profesor de istorie, m-am simţit întotdeauna aproape de acest glorios partid. Atunci când eram student la Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti, m-am înscris în PL '93. Trecerea mea prin acest partid a luat sfârşit la 3 ani după terminarea facultăţii. 
      Nu m-am mai gândit în ultimii 10 ani să fac politică şi nu credeam că voi intra în PNL. Dar am avut norocul să întâlnesc doi politicieni liberali remarcabili, care m-au făcut să-mi schimb percepţia pe care o aveam despre oamenii politici şi care, prin felul lor de a fi, m-au determinat să mă gândesc la intrarea mea în rândurile PNL. După mai bine de un an de zile, perioadă în care am participat la numeroase acţiuni organizate de aceşti prieteni, am decis să mă înscriu în PNL. Sunt convins că am făcut un lucru bun şi mă bucur că am făcut acest pas.
     Din luna martie sunt membru activ al Filialei PNL Sector 5 şi particip la toate activităţile la care este necesară prezenţa mea. Ţin să le mulţumesc prietenilor Alina Gorghiu şi Mihai Voicu pentru faptul că m-au ajutat să ajung aproape de PNL şi tuturor politicienilor liberali pentru că au avut încredere în mine.

luni, 9 august 2010

România a devenit sat fără câini?

Statul român percepe de la cetăţenii săi taxe şi impozite foarte mari, printre cele mai mari din Europa. Logic ar fi ca acestea să se regăsească în calitatea serviciilor oferite de stat cetăţenilor săi. Dar, în realitate lucrurile nu stau deloc aşa. Avem probabil cele mai proaste condiţii de viaţă şi de protecţie socială din Uniunea Europeană şi sunt foarte multe situaţiile în care cetăţeanul român se ajută singur la nevoie sau îl ajută doar Bunul Dumnezeu. 
În România anului 2010 poţi să mori oricând fără ca nimeni să nu oberve sau nimănui să nu-i pese. Cei care ar trebui să intervină atunci când cetăţenii au nevoie ori nu pot, ori nu vor. Lipsa banilor poate să justifice multe, dar nu este aceasta singura explicaţie. O cauză extrem de importantă a multora dintre nenorocirile românilor o reprezintă lipsa de omenie. Mulţi dintre cei care lucrează în sănătate, în educaţie, în alte domenii responsabile de calitatea vieţii cetăţenilor parcă au uitat să fie oameni. 
În fiecare zi asist neputincios la tot felul de acte antisociale săvârşite de semenii noştri şi tolerate de autorităţi.  Nu pot să înţeleg de ce este nevoie de asemenea înţelegeri între instituţiile care răspund de siguranţa cetăţenilor şi infractori. Este clar că traficul de droguri, prostituţia, traficul cu ţigări, furtul din mijloacele de transport în comun, tâlhăriile sunt tolerate sau mai rău chiar protejate de autorităţile statului. Ca cetăţean plătitor de impozite cer instituţiilor statului român să mă protejeze. Nu vreau să ajung să mă gândesc că va trebui să fac uz de orice mijloace pentru asigura protecţia fetiţei mele. Odată şi odată Băsescu, Boc sau alţii ca ei vor trebui să-şi îndrepte faţa către cetăţeni. Ei există doar datorită nouă. Statul român trebuie să-şi reintre cât mai repede în atribuţii şi în drepturi.

vineri, 6 august 2010

Unde ne sunt voluntarii?

Majoritatea membrilor Organizaţiei Cadrelor Didactice-PNL Sector 5 participă în perioada 4-25 august la campania PNL Bucureşti ,,Noi facem economie''. Ţin să le mulţumesc colegilor mei pentru implicarea în această campanie şi pentru seriozitatea manifestată în desfăşurarea acţiunilor anterioare. Nu pot însă să nu ridic problema lipsei acute a voluntarilor care să sprijine desfăşurarea acţiunilor de partid, dar şi a acţiunilor culturale, sportive, civice. Mă surprinde neplăcut absenţa tinerilor. Din ce în ce mai mult, tinerii condiţionează participarea la acţiuni de plata serviciilor prestate.
Este atâta nevoie în societatea românească de implicare, de voluntariat, dar cei care aleg să se implice sunt tot mai puţini. Din nefericire, cei care au condus România în ultimii 20 de ani i-au făcut pe copiii noştri să înţeleagă faptul că doar banii sunt importanţi. Eu consider că banii au rolul lor, dar este important să ne păstrăm sufletul, să ne păstrăm omenia, să ştim să dăruim şi să fim aproape de aceia care sunt în nevoie.

miercuri, 4 august 2010

,,În sepembrie, numărul profesorilor va fi redus'' spune ,,noul ministru al Educaţiei'', Jeffrey Franks

"Guvernul se află pe drumul cel bun în atingerea ţintei (70.000 de concedieri până la începutul anului viitor - n.r.)". Până în prezent au fost concediaţi peste 30.000. De asemenea, au mai fost efectuate câteva mii de reduceri de posturi în ultimele două luni. În septembrie, ne aşteptăm la o restructurare a sistemului educaţional, când numărul profesorilor va fi redus. Va exista o continuă restructurare până la finele anului", a spus Franks, citat de Mediafax.
Şeful misiunii FMI în România este de multă vreme şi prim-ministru, şi ministru de Finanţe, şi ministru al Muncii, iar acum este şi ministru al Educaţiei. S-ar face o economie foarte mare la buget dacă ar fi desfiinţate cu totul aceste funcţii. Ce nevoie să mai avem de Boc, Vlădescu, Şeitan, Funeriu, dacă îl avem pe Franks?

marți, 3 august 2010

Aştept ziua când doamna Udrea şi domnul Cseke îşi vor depune demisia

În ultima lună am luat contact cu realitatea (dureroasă) din turismul şi spitalele din România. Aproape o săptămână  mi-am pierdut-o prin staţiunile de la malul mării şi prin spitalele din Mangalia şi Constanţa. Am suferit ca un câine, obosit, nedormit şi nemâncat pentru a fi aproape de fetiţa mea care s-a îmbolnăvit în staţiunea Saturn. Am pătimit atât de mult încât m-am jurat că e ultima dată când ne-am petrecut vacanţa pe litoralul românesc. E mult prea mare bătaia de joc, iar preţurile sunt prea mari pentru serviciile jalnice care sunt oferite. Pot trăi şi fără să merg în staţiunile de pe litoralul nostru.
De spitalele româneşti orice om are nevoie în diferite momente ale vieţii. Vrând-nevrând viaţa îţi oferă ocazii nefericite când iei contact cu realitatea înfricoşătoare din spitalele din România. Am trăit pe pielea mea batjocura şi nepăsarea cadrelor medicale. Pot să afirm fără teama de a greşi că sunt unii medici care te lasă să mori cu zile, iar salariaţii din spitale, începând cu cel mai neînsemnat, te tratează cu un imens dispreţ. În spitalul din Constanţa, fetiţei mele i s-au administrat medicamente doar după ce fratele soţiei, care lucrează în Ministerul de Interne, a apelat la şeful lui, cineva cu o funcţie mare, iar acesta l-a sunat pe directorul spitalului. Altfel soţia şi fiica mea ar fi stat în spital degeaba. 
Zilele trecute un cumnat a făcut infarct. Trăieşte şi sperăm să trăiască, dar am avut ocazia să înţeleg încă o dată că din spitalele româneşti scapi cu viaţa doar datorită Bunului Dumnezeu. Supravieţuieşti doar dacă El îţi dă zile.
Sper să ajungem cât mai repede la guvernare şi să redăm românilor speranţa într-o viaţă mai bună. Din păcate, în timpul ,,guvernării'' Băsescu-Boc oamenii simpli nu mai înseamnă nimic.

luni, 2 august 2010

Cine-i opreşte pe traficanţii de ţigări?

Aproape zilnic merg în Piaţa 16 Februarie şi de fiecare dată asist la traficul ilicit de ţigări care se petrece lângă clădirea care a fost în anii '30 sediul Mişcării Legionare. Toţi ştiu ce se petrece acolo, dar nimeni nu face nimic. Într-una din zilele trecute, am rămas stupefiat văzând cum un poliţist în civil, nu ştiu dacă era de la Secţia 5 sau de la Poliţia Comunitară, o ruga pur şi simplu pe o ţigancă să nu-i facă probleme şi să nu mai vândă acolo ţigări. În timp ce ţiganii vând tone de ţigări fără timbru fără ca autorităţile să intervină, statul îmi fură din banii mei munciţi  pentru a face economii la buget. Nu ar fi mai bine să se mai limiteze din evaziunea fiscală sau să fie obligaţi infractorii şi contravenienţii să plătească amenzi mari pentru infracţiunile şi contravenţiile pe care le săvârşesc? Mulţi români spun că hoţii sunt mână în mână cu aceia care ar trebui să-i prindă pe hoţi şi de aceea nu se întâmplă nimic bun în ţara aceasta.