Proiecte de viitor

     Întotdeauna m-am implicat în tot felul de activităţi culturale şi sportive în folosul elevilor şi al profesorilor. De multe ori, am avut iniţiative proprii, dar am preluat şi idei ale colegilor de breaslă sau am participat la acţiunile altora. Au fost şi proiecte la care am renunţat pentru că nu am avut timpul necesar sau ne-au lipsit banii de care aveam nevoie pentru a le organiza. Cred că acum vom putea să facem mai mult. De aceea, voi încerca să refac legăturile cu oamenii inimoşi pe care, altădată, i-am avut aproape şi care mă vor sprijini să reluăm proiectele vechi şi să demarăm altele noi.

     Un proiect la care ţin foarte mult este înfiinţarea unui post de radio pentru liceeni, care să reprezinte o tribună de la care ei să se poată face auziţi. Apoi, vom încerca să organizăm cât mai multe competiţii sportive şcolare. Totodată, voi continua să aduc în mijlocul elevilor artişti, scriitori, sportivi, jurnalişti, care să le vorbească elevilor despre viaţă, şcoală, sport, petrecerea timpului liber.

     Pentru profesori, vom relua iniţiativa unui coleg de înfiinţare a unui cenaclu al cadrelor didactice, care să organizeze spectacole literar-artistice şi să organizeze expoziţii în care colegii să-şi prezinte propriile creaţii. Ştiu că există numeroşi artişti în mijlocul nostru şi ei trebuie ajutaţi să se manifeste.

     După 3 ani, voi relua iniţiativa de alcătuire a unei echipe de fotbal a profesorilor şi vom desfăşura, în week-end, meciuri de fotbal cu selecţionate ale altor categorii profesionale. Cred că este important ca noi să ne străduim să fim mai solidari unii cu alţii şi să încercăm să lucrăm mai mult în echipă. Sportul ne poate ajuta să depăşim barierele care există în comunicare şi să ne cunoaştem mult mai bine.

     Promit să preiau şi să sprijin iniţiativele colegilor de breaslă şi să ajut la împlinirea viselor elevilor şi cadrelor didactice. Eu şi echipa din care fac parte vom fi alături de toţi cei care slujesc cu devotament şcoala românească.

Liviu, suntem alături de tine!

         Prima dată m-am întâlnit cu Liviu prin 2007, dar, îmi era, deja, aproape de suflet, din discuţiile pe care le purtam pe blogul său şi pe forumul edu.ro. El m-a sfătuit să îmi fac blog şi, de la el, am învăţat multe lucruri despre activitatea de lider sindical, deşi eram mai vechi în mişcarea sindicală. Mi-a plăcut la el, mult de tot, dăruirea, implicarea totală, căldura sufletească pe care o degajă. M-am străduit, ani întregi, să-i dau o mână de ajutor pe blog, forumuri, în greaua misiune pe care o avea de a păstra încrederea în mişcarea sindicală. Am dus multe bătălii online alături de Liviu şi, chiar dacă nu le-am câştigat pe toate, eu ştiu că am făcut tot ceea ce se putea face pentru a-l ajuta pe bunul meu prieten. 

       Au trecut anii şi de voie, de nevoie, eu m-am mai îndepărtat de mişcarea sindicală, dar am rămas mereu aproape de colegii de breaslă. Am continuat să lupt, de pe alte baricade, pentru drepturile salariaţilor din învăţământ. Drumurile mele s-au intersectat de multe ori, în ultimii 2 ani, cu cele ale lui Liviu. Ne-am reîntâlnit la mitinguri, pichetări, demonstraţii, studiouri de televiziune. El a rămas, în tot acest timp, prietenul meu.   

      Niciodată nu am încetat să cred că noi, salariaţii din sistemul de învăţământ, îi datorăm enorm acestui om. El a ştiut să ne păstreze intacte speranţele într-un viitor mai bun şi ne-a redat încrederea, pierdută mult prea uşor, în liderii de sindicat. Mă bucur că Liviu este acum ministrul educaţiei. Sunt sigur că are nevoie de noi şi nu voi pregeta să-i dau o mână de ajutor. Sunt sigur că el va face tot ceea ce se va putea face pentru însănătoşirea sistemului de învăţământ românesc. De aceea, îi rog pe toţi prietenii mei şi pe prietenii lui, mulţi dintre ei sunt aceiaşi, să rămână alături de el şi să-i dea o mână de ajutor. El are nevoie de încrederea noastră şi sunt sigur că putem să facem multe lucruri bune împreună. Succes, Liviu şi, orice ar fi, sa ştii că suntem, mulţi, alături de tine!

Unde ne sunt visătorii?

       De mulţi ani, am un program care începe la 8,00 şi se încheie la 21,00, aproape în fiecare zi. Dăruiesc timpul meu liber celor care au nevoie de mine, în special tinerilor şi copiilor, fie că sunt sau nu sunt elevii mei. Consider că noi, dascălii, trebuie să ne dăruim, să ne implicăm pentru a-i ajuta pe cei tineri. Ştiu că majoritatea oamenilor consideră că altruismul nu este o calitate şi chiar au fost destui cei care mi-au spus că ar trebui să fiu mai moderat în acţiunile pe care le desfăşor. De câte ori mă gândesc să refuz participarea la o astfel de acţiune, din lipsă de timp sau din motive familiale, îmi dau seama că sunt singurul care care ar putea să o ducă la bun sfârşit şi că neimplicarea mea ar aduce tristeţea în sufletele copiilor.

      Mă bucură faptul că în jurul meu, în special în OCD-PNL Sector 5, există oameni care gândesc la fel ca mine şi îşi sacrifică timpul liber pentru a participa la acţiuni dedicate unor tineri, pe care, în cea mai mare parte a cazurilor, nici măcar nu-i cunosc. Aceşti colegi, cărora nu le precizez numele, deoarece nu am acordul lor, nici măcar nu se gândesc la o recompensă politică sau de altă natură. Pur şi simplu, au înţeles că este nevoie de ei şi au fost bucuroşi să îşi ofere serviciile. Chiar dacă sunt foarte rari, astfel de oameni există şi sunt bucuros că ei sunt prietenii mei.

Un om are nevoie de ajutorul nostru

Gabriela Tudorache își dorește să-și vadă copii crescând.

V-ați întrebat ce ați putea face cu 10 lei? Mulți ar raspunde că și-ar cumpăra 2 litri de ulei de calitate mai slabă, alți mi-ar răspunde că și-ar cumpăra ceva dulce sau câteva țigări.Răspunsul la această întrebare depinde de la o persoană la alta.Dar v-ați pus întrebarea că cu 10 lei ați  putea salva viața unei persoane? Poate ați spune că aș fi absurd sau că viața Gabrielei Tudorache  costă numai 10 lei. Nu costă atât că o viață nu o putem cumpăra nici cu toți bani din lume.Dar 10 lei contează pentru Gabriela că în momentul de față are nevoie de ajutorul nostru al tuturor.Își dorește din tot sufletul să-și vadă copii crescând.   Orice părinte își dorește să-și vadă copii mari, realizați la casele lor și cu tot ce este mai bun.

Haideți să fim un pic mai uniți pentru a salva viața acestei mame cu chip angelic și cu o bunătate rar întâlnită.

Gabriela Tudorache, de care va scriam în rândurile de mai sus are 42 de ani și este mama a doi copii unul de 13 ani și cel mare de 23 de ani.A doi copii care are acum cea mai multă nevoie de mamă pentru ai mangâia în clipe grele, pentru ai sprijini în drumul lung al vieți.Însă Gabriela are de trecut un obstacol greu  a fost diagnosticată cu Meningiom (tumoare cerebrala benigna) în termeni noștri binecunoscuți tumoare pe nervul optic ceea ce înseamnă întâi pierderea vederi și pe urmă cei mai dureros pirderea celui mai frumos dar VIAȚA.Toate aceste necazuri au început în anul 2007, când a avut primele semne ale boli dureri groaznice de cap și slăbirea vederi.Și de atunci a început o continuă luptă: analize, căutări pe internet a unei clinici de specialitate până ce a aflat că singura ei speranță este în Germania la Clinica de neochirurgie INI din Hanovra la medicul Prof. Dr. Fahlbusch fiind singurul medic care ia garantat că operația va reuși dacă va ajunge la timp.Dar durerea este că familia nu are suma cerută pentru operație fiind foarte mare 35.000 de euro fără a include transportul și cazarea pe toată durata spitalizări.

Fiecare persoană putem fi un înger păzitor al Gabrielei donând din puținul pe care îl avem. 
Fiecare leu contează în salvarea vieți acestei mame eroine.Să ne unim cu toți să donăm sau 
macar să postăm pe facebook povestea de viață a Gabrielei dacă noi nu putem dona o pot face alți.

Viața ei depinde de noi.

Cei care doresc să doneze o pot face cu toată încrederea în contul prezentat mai jos:

BCR – Ploiesti , Str. Marasesti , nr. 185

RO87RNCB0623123175680001 (RON)

RO60RNCB0623123175680002 (EUR)

SWIFT : RNCB RO BU 

Mai multe detali despre Gabriela Tudorache o găsiți pe blogul ei http://gabrielatudorache.blogspot.com/.

Alina Gorghiu lansează un apel la solidaritate

        Prietena mea Alina Gorghiu, deputatul Colegiului 22, lansează un apel la solidaritate şi o campanie de sprijinire a locuitorilor din sectorul 5, care au avut de suferit din cauza zăpezii. Sunt convins că toţi ne putem implica şi, din putinul nostru, să-i ajutăm pe cei nevoiaşi. Sunt sigur că tinerii mei prieteni din sectorul 5 pot să renunţe la 11 lei şi, din ei, să cumpere un litru de ulei, un kilogram de făină şi un kilogram de mălai, pe care să le ducă apoi la Cabinetul Parlamentar al Alinei Gorghiu din Calea 13 Septembrie pentru a fi oferite bătrânilor nevoiaşi din sector. Ar fi un impresionant gest de solidaritate, dar şi o puternică lovitură dată nemernicilor care, cu mai puţin de 11 lei, cumpără voturile aceloraşi oameni nevoiaşi. Ce ziceţi, dragii mei prieteni tineri? Sunteţi de acord cu propunerea mea? Haideţi să ne implicăm, alături de Alina, în această campanie.

Crăciun fericit, dragi prieteni şi colegi!

      Sfânta Sărbătoare a Naşterii Domnului să vă găsească sănătoşi, bucuroşi şi cu mesele încărcate de bunătăţi. Vă doresc tot binele din lume şi petrecere frumoasă alături de cei dragi! La mulţi ani!

Speranţa moare ultima, dar, până la urmă, moare şi ea

      Viaţa ne demonstrează că o funcţie de conducere nu este lucrul cel mai important şi că se poate trăi frumos şi demn şi făcându-ţi datoria ca un simplu salariat. Viaţa ne arată că banii sunt utili, că ei au o contribuţie la creşterea nivelului de trai şi de satisfacţie personală, dar că nu sunt condiţia esenţială pentru o existenţă normală. De prea multe ori alergăm după bani şi după funcţii şi uităm să trăim, uităm că suntem oameni. Întotdeauna am muncit mult şi, mai ales, corect şi am avut satisfacţii profesionale şi personale pe măsura muncii depuse. Niciodată nu am uitat că înainte de orice, sunt om şi că am suflet. Mă doare ceea ce văd în jurul meu şi de multe ori îmi vine să strig. Nu o fac, pentru că sunt convins că nu mă aude nimeni.
        Din ce în ce mai mulţi dintre noi dovedesc faptul că au uitat că sunt oameni. Nu ştiu dacă se va mai putea îndrepta ceva din dezastrul general care s-a produs după 1990. Şi totuşi, suntem datori să încercăm să reclădim împreună speranţa într-o societate mai bună şi mai dreaptă. Dar este necesar ca mulţi dintre aceia care vorbesc să tacă, iar cei care au condus până acum să lase locul altora. Aşa nu se mai poate! Cred că ne vom reveni foarte greu sau deloc din această criză morală. Criza economică va trece, dar mult mai gravă mi se pare criza morală. Valorile şi modelele de urmat sunt pe cale de dispariţie. Avem datoria să le conservăm şi să le valorificăm până când nu este prea târziu.

Obligaţia de a merge înainte

        De multe ori, uităm să fim oameni. Trecem zilnic pe lângă oameni aflaţi în suferinţă şi ne continuăm drumul ca şi când am fi orbi. Auzim aproape mereu în jurul nostru strigăte de ajutor şi ne prefacem că suntem surzi. Ne vindem şi sufletul numai pentru a trăi fericiri efemere. Ne-am îndepărtat de Dumnezeu şi, cei mai mulţi dintre noi, nici nu ne dăm seama sau nu avem puterea să recunoaştem. Încotro ne îndreptăm? Mai are cineva puterea să ne oprească prăbuşirea?  

       Şi totuşi, copiii sunt şansa acestei lumi. Faţă de ei avem datorii neîmplinite. Pentru ei, suntem obligaţi să rezistăm şi, dacă e nevoie, să ne agăţăm cu unghiile, cu dinţii de orice fărîmă de speranţă. Ei nu ne-ar putea  ierta abdicarea.

Susţin acţiunea Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate

De 21 de ani, cel mai vechi fascism european - horthysmul unguresc,  se manifesta nestingherit in Romania si, mai nou, prin cetateni romani, votati  in Olt, Dolj, Teleorman si Vaslui ca europarlamentari, si in Parlamentul European.

De 21 de ani, suntem agresati si jigniti, noi si simbolurile noastre nationale, de 21 de ani este incalcata, in deplina impunitate pentru agresori, Constitutia Romaniei. Declaratiile antiromanesti ale unor Tokes, Marko Bela, Frunda, Ekstein, etc. nu au fost niciodata pedepsite. Demeter, cel care a ars steagul romanesc si a batjocorit statuia lui Mihai Viteazul a dispus ani de zile de fondurile Ministerului Culturii iar astazi dispune de Societatea Romana de Radiodifuzune. Asasinii maiorului Agache se lafaie liberi la Budapesta. Mai nou, de 15 martie, anul acesta, gardistul Csibi Barna, l-a batjocorit pe Avram Iancu la Miercurea Ciuc. Iar impunitatea s-a transformat in rasplata: a fost promovat de Sorin Blejnar la ANAF Sector 2 Bucuresti.

In numele tuturor celor care mai simt romaneste, in numele onoarei si demnitatii de militar si de roman, SCMD reactioneaza. Pe data de 4 mai a.c. filialele SCMD din Bucuresti se vor concentra la ora 10 a.m., in fata sediului ANAF din str. Apolodor, nr. 17, pe care-l vor picheta pana la orele 13.00. O nota de protest va fi remisa dl. Blejnar.

Va solicitam, stimati locuitori ai Capitalei, sa iesiti din hibernare, sa va redobanditi conditia de oameni, de romani si de europeni si sa va alaturati noua la aceasta manifestare. Un NU hotarat fascismului unguresc si oricarui tip de agresiune la adresa fiintei noastre nationale!

Sa inteleaga si fantomele trecutului ca aici e Romania si Romania este centrul Europei!

Veniti asadar bucuresteni la chemarea SCMD, sa aratam lumii “ca-n aste maini mai curge un sange de roman” !

Honor et patria! Vae victis!

PRESEDINTELE SCMD,

Col. (r) dr. Mircea DOGARU

--
SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE

Paşte fericit!

     În ajunul marii sărbători a Învierii Domnului îmi îndrept gândurile de prietenie şi recunoştinţă către toţi colegii şi prietenii de care am fost şi sunt, într-un fel sau altul, apropiat. Tuturor, dragii mei,  vă doresc să aveţi  sărbători fericite!

,,Prietenul meu''

        În fiecare dimineaţă, când Alina pleacă la grădiniţă, el o aşteaptă în colţul străzii. O vede venind şi, de departe, îi iese în întâmpinare. De fiecare dată, fetiţa mea îl îmbrăţişează, iar el  se lipeşte de ea şi, în felul lui , îi răspunde la salut. Apoi, o conduce o bună bucată din drumul spre grădiniţă. La prânz, de foarte multe ori o aşteaptă în acelaşi loc şi din nou se îmbrăţişează, se joacă, se bucură ca doi buni prieteni. Este unul dintre cei mai credincioşi şi mai calzi prieteni pe care îl are fata mea. 

      El este un câine foarte frumos şi foarte mândru. Fata mea îi şi spune ,,Frumosu'' sau ,,Prietenul meu''. De câteva ori ne-am gândit să îl aducem la noi în curte, deşi mai avem 4 câini. Am renunţat la această idee pentru că el este un câine liber. Nu cred că aş avea sufletul să-i îngrădesc libertatea. Este un hoinar care cutreieră străzile din cartier în lung şi în lat, dar întotdeauna revine în colţul străzii noastre. 

     În ultimele zile observ că problema câinilor vagabonzi a revenit pe agenda publică. Au reapărut declaraţiile războinice la adresa lor. Cred că nu mai este mult până când domnul prefect Anonymus va pune tunurile pe câini. E clar că trebuie găsită o soluţie, dar să nu uităm nicio clipă că sunt nişte suflete care au nevoie de ajutor. Sper ca prietenul fiicei mele nu va avea ghinionul să cadă în laţul unui nenorocit de hingher aflat în exerciţiul funcţiunii.

Sinvlex are dreptate! Băsescu trebuie să plece!

        L-am cunoscut pe Emilian Avramescu (sinvlex) prin anii 2001-2002 la cursurile de formare sindicală şi profesională organizate de FSLI la Băile Olăneşti. De-a lungul anilor, ne-am apropiat tot mai mult. Fiind amândoi în FSLI, am avut de multe ori nevoie de consilierea lui pe probleme de legislaţie. Am avut enorm de mult de învăţat de la acest om. Pe forumuri, pe blog, prin telefon am primit întotdeauna răspunsuri la întrebările pe care i le adresam. Îl preţuiesc mult de tot pe Emilian ca om şi ca specialist pe probleme juridice şi pot să spun că sindicatul profesorilor din Constanţa şi FSLI au mare noroc că îl au în rândurile lor.

        Toată breasla noastră îl cunoaşte pe Sinvlex şi apreciază eforturile lui de a explica pe înţelesul tuturor neclarităţile şi idioţeniile din actele normative care se aplică în învăţământ. Blogul lui este celebru în toată ţara, iar postările lui de pe edu.ro au fost mereu utile tuturor. Atitudinea lui critică la adresa celor aflaţi la guvernare şi a preşedintelui Traian Băsescu i-a atras nenumărate răutăţi (aici) şi ameninţări din partea mai-marilor vremii. Hărţuielile la care a fost supus au culminat cu suspendarea contului său de pe forumul edu.ro, pentru că ar promova pe blogul personal un mesaj politic. Deci, nu pentru că ar face propagandă politică în favoarea PNL pe forumul educaţional, ci pentru motto-ul afişat pe blogul personal. Cred că acest motto ,,Băsescu trebuie să plece!'' ar trebui postat pe toate forumurile şi blogurile românilor care şi-au păstrat demnitatea.

       Din solidaritate cu prietenul meu Emilian Avramescu, am decis să-mi autosuspend contul de pe edu.ro nu înainte de a posta un ultim topic în care am arătat că se încalcă libertatea de exprimare a lui Sinvlex şi am afirmat că administratorii forumului nu sunt imparţiali şi nu suspendă şi conturile celor care au transformat forumul într-o tribună a PDL. După vreo 6 comentarii şi peste 130 de vizitatori, topicul a fost mutat. Nu ştiu unde l-au dus şi de ce. Nu mă mai interesează. Nu mai scriu pe acest forum până când Sinvlex nu reapare. În mod normal, suspendarea lui expiră pe 2 februarie 2013. Sunt convins că Sinvlex se va întoarce pe edu.ro mult mai repede.

Să luăm aminte, oameni buni!

      Sănătatea este mai importantă decât multe alte lucruri de pe acest pământ. Până anul acesta îmi doream multe lucruri, dar... totul s-a schimbat. Toată lumea mea s-a dat peste cap, nu-mi doresc decât sănătate. Ce rost au celelalte lucruri materiale dacă nu există sănătate? De ce oamenii sunt atât de dornici de avere, de bogăţii şi nu-şi dau seama că adevărate valori nu pot fi cumpărate? Sănătatea, dragostea, sprijinul şi întelegerea dintr-o familie sunt cele mai importante.

     Aceste reflecţii nu îmi aparţin. Îmi permit să le postez pentru că o preţuiesc mult de tot pe autoarea lor şi pentru că au legătură cu o problemă gravă de sănătate a unui elev de la noi din liceu.  Sunt mândru că  este eleva mea şi sunt cu sufletul alături de ea. Să îi dea Dumnezeu sănătate elevului nostru care are atâta nevoie de ea!

Noi rămânem oameni!

Supravieţuim. Suferim în tăcere. Încă avem puterea de a spera. Noi nu ne vindem sufletul.

La Mulţi Ani!

Dragi prieteni, vă doresc un An Nou fericit! Sper că în 2011 vom avea motive să fim mai optimişti. Măcar să ne dea Dumnezeu sănătate şi să ne ajute să nu ne pierdem speranţa. 

La Mulţi Ani!

Pentru voi!

Crăciun fericit, dragii mei colegi, prieteni, elevi! Să vă fie casa binecuvântată, masa îmbelşugată, sufletul luminat!

CRĂCIUN FERICIT!

Dragi prieteni, vă doresc sărbători fericite!

Ne facem datoria şi aşteptăm conducătorii care să ne merite

În ultimii doi ani viaţa românilor s-a schimbat mult în rău. Trăim mai prost, suntem mai umiliţi şi mulţi şi-au pierdut speranţa într-un viitor mai bun. Încercăm însă să ne facem datoria şi păstrăm credinţa că Dumnezeu nu ne-a uitat. Mai devreme sau mai târziu, vom primi ceea ce merităm. Se va dovedi că minciuna are picioare scurte, iar binele va birui până la urmă răul. E important să nu renunţăm la luptă şi să încercăm să facem tot ceea ce depinde de noi ca pierderile produse de actuala guvernare să nu fie ireversibile. Va exista un moment când prăbuşirea se va încheia şi atunci va trebui să reclădim ceea ce a fost distrus. Speranţa nu va muri din sufletele noastre şi, oricât de greu ne va fi, vom rezista. Sunt sigur că va veni ziua când vom avea conducătorii care să ne merite. Nu mai e mult până în 2012.

Am reuşit să facem fericiţi 1600 de copii din sectorul 5

Alina Gorghiu, deputatul liberal al Colegiului 22 împreună cu Asociaţia ,,O şansă pentru viitor'' şi un grup de profesori din sectorul 5 au fost ieri spiriduşii lui Moş Nicolae şi au adus zâmbete pe chipurile a 1600 de copii din 3 şcoli ale sectorului 5. Copiii au primit dulciuri şi cărţi şi ne-au oferit minunate desene dedicate Sărbătorilor de iarnă. Niciodată nu am văzut atâţia copii fericiţi într-un singur loc. Cu fiecare acţiune la care particip alături de Alina Gorghiu şi Asociaţia ,,O şansă pentru viitor'' mă bucur tot mai mult pentru faptul că m-am alăturat acestor minunaţi prieteni. Mulţumesc, Alina! Mulţumesc, Vlad!

La mulţi ani, Mircea Dinescu!

Mircea Dinescu împlineşte 60 de ani. La mulţi ani, Maestre!

Sunt tânăr, Doamnă! 

Sunt tânar, Doamna, vinul ma stie pe de rost
si ochiul sclav îmi cara fecioarele prin sânge,
cum as putea întoarce copilul care-am fost
când carne-mi înfloreste si doar uitarea plânge.

Sunt tânar, Doamna, lucruri am asezat destul
ca sa pricep caderea din somn spre echilibru,
dar bulgari de lumina dac-as mânca, satul
nu m-as încape în pielea mea de tigru.

Sunt tânar, Doamna, tânar cu spatele frumos
si vreau drept hrana lapte din sfârcuri de cometa,
sa-mi creasca ceru-n suflet si stelele în os
si sa dezmint zapada pierdut în pirueta.

Sunt tânar, Doamna, înca aripile ma tin
chiar de ating pamântul pe-aproape cu genunchii,
aceasta putrezire ma-mbata ca un vin
caci simt curgând prin dânsa bunicile si unchii.

Sunt tânar, Doamna, tânar, de-aceea nu te cred,
oricât mi-ai spune, timpul nu-si ascute gheara
desi arcasii cetii spre mine îsi reped
sagetile vestirii, sunt tânar. Buna seara!