joi, 18 iunie 2015

O nouă arhitectură curriculară

       Că avem nevoie de o nouă arhitectură curriculară, în special la liceu, este deja o axiomă. Cum ar trebui să arate aceasta, rămâne să stabilim, prin consens, toți aceia care ne dorim ca viitorul să sune mult mai bine pentru copiii noștri. Deja lucrurile încep să se miște și meritul principal îl are profesorul Marian Staș, care a propus și niște modele de la care putem să pornim o dezbatere publică.
      Este evident faptul că la liceu se studiază prea multe discipline în prea puține ore. Aceasta înseamnă că elevii învață mult și prost. De aceea ar fi în avantajul lor ca, în cele 30 de ore de curs dintr-o săptămână, să studieze mai puține discipline într-un număr mai mare de ore. Ar fi și mai util și interesant pentru elevi ca ei să aibă posibilitatea să-și aleagă un număr de discipline, în funcție de abilitățile, deprinderile formate și de interesul personal. Un exemplu ar putea să fie următorul:
     În clasele a IX-a și a X-a, elevii ar putea să studieze 6 discipline obligatorii în câte 4 ore și 2 discipline opționale în câte 3 ore. În clasa a XI-a, ar putea să studieze 5 discipline obligatorii în câte 4 ore și 3 discipline opționale în câte 3 ore, iar în clasa a XII-a, elevii ar putea să studieze 4 discipline obligatorii în câte 4 ore și 4 discipline opționale în câte 3 ore.
     Se pune următoarea întrebare: care ar trebui să fie disciplinele obligatorii? Cred că în urma unei dezbateri publice raționale s-ar putea stabili că trebuie să fie discipline obligatorii în ciclul inferior al liceului discipline precum: limba și literatura română, matematica, o limbă de circulație internațională, tehnologia informației și a comunicațiilor, istoria, geografia, științe(fizică-chimie-biologie), educația fizică, urmând ca discipline opționale să fie o parte dintre acestea, precum și cea de-a doua limbă de circulație internațională, religie/istoria religiilor, discipline socio-umane.
      Sunt sigur că se va discuta din ce în ce mai mult pe această temă și că, până la urmă, majoritatea va înțelege necesitatea unei astfel de schimbări în arhitectura curriculară, cel puțin la nivelul învățământului liceal.

joi, 11 iunie 2015

La sfârșit de an școlar

     
        Am fost 2 ani și 7 luni membru al echipei de conducere dintr-un inspectorat școlar și am depus eforturi mari pentru a rezolva multe dintre problemele sistemului de învățământ preuniversitar. Printr-un concurs de împrejurări și pentru că sunt liberal, am fost trimis la catedră. A fost șocant, pentru că îmi făcusem datoria cu multă seriozitate și pentru că depusesem mult suflet. Mi se părea că este nedrept ceea ce mi se întâmplă. Dar am strâns din dinți și am mers înainte. 
         Au trecut deja 3 luni și jumătate de când sunt la catedră. M-am implicat din prima zi în viața colegiului în care predau. M-am confruntat din nou, zi de zi, cu realitatea dură din liceele tehnologice. Am regăsit plăcerea de a lucra cu elevii mei și am retrăit bucuria de a discuta problemele sistemului împreună cu profesorii din cancelarie. Sunt mult mai liniștit și am mai mult timp liber  pentru mine și pentru familie. Dar mă doare ceea ce se întâmplă în sistemul de învățământ preuniversitar și vreau să mă implic în continuare în rezolvarea problemelor din sistem. Deja este târziu și cu fiecare an care trece, copiii noștri pierd și se irosește generație după generație.
         Până la urmă, răul pe care mi l-au făcut cei care m-au trimis la catedră s-a dovedit a fi un lucru bun. Am avut timp să analizez activitatea mea din inspectorat, m-am lovit din nou de problemele grave din sistem, am avut răgazul necesar pentru a-mi face planuri de viitor și, mai ales, pentru a găsi soluții la multe dintre problemele existente.
       Dacă toți inspectorii școlari și toți directorii ar fi trimiși mai des la catedră, învățământul preuniversitar românesc ar avea mai multe șanse să renască din propria cenușă.

vineri, 13 februarie 2015

O pereche de oameni preistorici, descoperiți îmbrățișați în mormânt

     O echipă de arheologi care lucrează în Peloponez (sudul Greciei) a făcut o descoperire rară: mormântul unei perechi de oameni preistorici, îngropați îmbrățișați, a anunțat joi Ministerul Culturii într-un comunicat citat de AFP.


Cei doi, care au trăit acum circa 6.000 de ani — în jur de 3.800 î.e.n., potrivit datării cu carbon 14 — au fost găsiți într-o peșteră din Diros (sudul peninsulei), adaugă ministerul.
În comunicat se precizează că 'mormintele duble cu oameni îmbrățișați sunt foarte rare, iar cel de la Diros este unul dintre cele mai vechi, dacă nu cel mai vechi găsit până acum în lume'.
Testele ADN au arătat că scheletele aparțin unui tânăr și unei tinere, înmormântați paralel, unul cu fața la celălalt.
aici