În fiecare dimineaţă, când Alina pleacă la grădiniţă, el o aşteaptă în colţul străzii. O vede venind şi, de departe, îi iese în întâmpinare. De fiecare dată, fetiţa mea îl îmbrăţişează, iar el se lipeşte de ea şi, în felul lui , îi răspunde la salut. Apoi, o conduce o bună bucată din drumul spre grădiniţă. La prânz, de foarte multe ori o aşteaptă în acelaşi loc şi din nou se îmbrăţişează, se joacă, se bucură ca doi buni prieteni. Este unul dintre cei mai credincioşi şi mai calzi prieteni pe care îl are fata mea.
El este un câine foarte frumos şi foarte mândru. Fata mea îi şi spune ,,Frumosu'' sau ,,Prietenul meu''. De câteva ori ne-am gândit să îl aducem la noi în curte, deşi mai avem 4 câini. Am renunţat la această idee pentru că el este un câine liber. Nu cred că aş avea sufletul să-i îngrădesc libertatea. Este un hoinar care cutreieră străzile din cartier în lung şi în lat, dar întotdeauna revine în colţul străzii noastre.
În ultimele zile observ că problema câinilor vagabonzi a revenit pe agenda publică. Au reapărut declaraţiile războinice la adresa lor. Cred că nu mai este mult până când domnul prefect Anonymus va pune tunurile pe câini. E clar că trebuie găsită o soluţie, dar să nu uităm nicio clipă că sunt nişte suflete care au nevoie de ajutor. Sper ca prietenul fiicei mele nu va avea ghinionul să cadă în laţul unui nenorocit de hingher aflat în exerciţiul funcţiunii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu