Să ne amintim...Punctul 8 al ,,Proclamaţiei de la Timişoara'' (11 martie 1990)

       ,,Propunem ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foştilor activişti comunişti şi al foştilor ofiţeri de Securitate. Prezenţa lor în viaţa politică a ţării este principala sursă a tensiunilor şi suspiciunilor care frământă astăzi societatea românească. Până la stabilirea situaţiei şi reconcilierea naţională, absenţa lor din viaţa politică este absolut necesară.

        Cerem, de asemenea, ca în legea electorală să se treacă un paragraf special care să interzică foştilor activişti comunişti candidatura la funcţia de preşedinte al ţării. Preşedintele României trebuie să fie unul dintre simbolurile despărţirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vină. Ştim cu toţii în ce măsură era condiţionată viaţa individului, de la realizarea profesională până la primirea unei locuinţe, de carnetul roşu şi ce consecinţe grave atrăgea predarea lui. Activiştii au fost însă acei oameni care şi-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist şi au beneficiat de privilegiile materiale deosebite oferite de acesta.Un om care a făcut o asemenea alegere nu prezintă garanţiile morale pe care trebuie să le ofere un Preşedinte. Propunem reducerea prerogativelor acestei funcţii după modelul multor ţări civilizate ale lumii. Astfel, pentru demnitatea de Preşedinte al României ar putea candida şi peronalităţi marcante ale vieţii culturale şi ştiinţifice, fără o experienţă politică deosebită.''

Cred că România ar fi ajuns departe dacă s-ar fi aplicat  punctul 8 al ,,Proclamaţiei de la Timişoara''. S-a irosit o imensă şansă. România nu ar fi intrat pe mâna lui Ion Iliescu şi nu am fi avut în Parlament oameni precum Dan Voiculescu,  Emil Boc, Dan Ilie Morega etc.