TUDOR GHEORGHE-Mie-mi pasa
Tudor Gheorghe - Pune, tata steag la poarta!
Tudor Gheorghe - Ruga la Timisoara
Scrisoare împuşcată
de
Mă iartă, Mamă, dacă dorm sub Cruce
Şi visu-mi odihnesc acum pe armă,
Azi aş fi vrut colinde a-ţi aduce,
Dar Ţara, Mamă, este în alarmă!
Tu spune-i, tată, mamei să nu plângă,
Să fie mândră că am fost bărbat.
Azi sunt al Patriei şi-n partea stângă
Aud mereu cum clopotele bat.
Nu am putut să stau deoparte, iată,
Dac-o făceam n-aş mai fi fost român
Şi în pământ, să ştii, iubite tată,
Sunt tot român şi-n ceruri tot creştin rămân.
Şi fiţi, vă rog, puternici, cum vă ştiu,
Căci nu e încă timp de parastas,
Chiar dacă-am încetat să mai fiu viu,
Ea, inima, tot vie mi-a rămas.
Încă o dată vă mai cer – nu plângeţi!
Nu este loc de plânsete acum,
Pentru noi toţi românii tineri, iată,
Într-o colindă plânge Moş Crăciun.
Un comentariu:
"Unde sunt cei care nu mai sunt?
Intrebat-am vantul, zburatorul
Bidiviu pe care-alearga norul
Catre-albastre margini de pământ:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a vantul: Aripile lor
Mă doboara nevazute-n zbor.
Intrebat-am luminata ciocarlie,
Candela ce legana-n tarie
Untdelemnul cantecului sfant:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a ciocarlia: S-au ascuns
In lumina celui nepatruns.
Intrebat-am bufnita cu ochiul sferic,
Oarba care vede-n intuneric
Tainele necuprinse de cuvant:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a bufnita: Când va cadea
Marele-ntuneric, vei vedea."-Nichifor Crainic
Trimiteți un comentariu