luni, 14 decembrie 2009

Dacă uităm, nu merităm


TUDOR GHEORGHE-Mie-mi pasa



Tudor Gheorghe - Pune, tata steag la poarta!



Tudor Gheorghe - Ruga la Timisoara



Scrisoare împuşcată

de Căpitan Sergiu VITALIAN

iartă, Mamă, dacă dorm sub Cruce

Şi visu-mi odihnesc acum pe armă,

Azi aş fi vrut colinde a-ţi aduce,

Dar Ţara, Mamă, este în alarmă!

Tu spune-i, tată, mamei să nu plângă,

Să fie mândră că am fost bărbat.

Azi sunt al Patriei şi-n partea stângă

Aud mereu cum clopotele bat.

Nu am putut să stau deoparte, iată,

Dac-o făceam n-aş mai fi fost român

Şi în pământ, să ştii, iubite tată,

Sunt tot român şi-n ceruri tot creştin rămân.

Şi fiţi, vă rog, puternici, cum vă ştiu,

Căci nu e încă timp de parastas,

Chiar dacă-am încetat să mai fiu viu,

Ea, inima, tot vie mi-a rămas.

Încă o dată vă mai cer – nu plângeţi!

Nu este loc de plânsete acum,

Pentru noi toţi românii tineri, iată,

Într-o colindă plânge Moş Crăciun.

Un comentariu:

Mirea spunea...

"Unde sunt cei care nu mai sunt?

Intrebat-am vantul, zburatorul
Bidiviu pe care-alearga norul
Catre-albastre margini de pământ:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a vantul: Aripile lor
Mă doboara nevazute-n zbor.

Intrebat-am luminata ciocarlie,
Candela ce legana-n tarie
Untdelemnul cantecului sfant:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a ciocarlia: S-au ascuns
In lumina celui nepatruns.

Intrebat-am bufnita cu ochiul sferic,
Oarba care vede-n intuneric
Tainele necuprinse de cuvant:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a bufnita: Când va cadea
Marele-ntuneric, vei vedea."-Nichifor Crainic