În anul şcolar 2004 - 2005 am devenit dirigintele uneia dintre clasele a 9-a şi timp de doi ani am reuşit să am cea mai bună clasă la învăţătură din Colegiul Tehnic Media, o clasă cu elevi fără probleme de disciplină şi frecvenţă. Eu m-am ataşat de copii şi ei de mine, iar colaborarea noastră eficientă s-a concretizat nu numai în rezultatele lor şcolare deosebite, ci şi în desfăşurarea multor acţiuni extraşcolare.
După ce elevii mei au terminat clasa a 10-a, deoarece erau la filiera tehnologică, s-au format, în funcţie de mediile obţinute în cei doi ani, două clase de o anumită specializare şi două clase de altă specializare. Aceasta a însemnat şi scindarea colectivelor de elevi. Eu am preluat una dintre clasele a 11-a formată din elevii cu mediile cele mai mari. Din colectivul de elevi pe care îl aveam, au rămas doar 20, iar alături de aceştia au mai apărut câte cinci elevi de la alte două clase.
Ca diriginte al acestei noi clase, am încercat să fac ceea ce reuşisem în anii precedenţi, însă permanent m-am lovit de ostilitatea a două dintre elevele nou venite în colectiv. Oricât am încercat să comunic cu ele, oricât m-am străduit să depăşesc barierele pe care le impuneau, nu am reuşit decât în mică măsură. În permanenţă îmi reproşau faptul că mă comport diferit cu cei nou-veniţi, deşi acest lucru nu era adevărat. În concepţia lor, eu eram vinovat de toate relele şi neînţelegerile din interiorul colectivului şi chiar de toate lipsurile din liceu. Acestea chiar dacă existau în realitate, nu mi se datorau mie nici măcar în parte.
Doi ani m-am străduit să păstrez acest conflict într-o stare latentă, pentru că de rezolvat nu am putut şi nici nu aveam cum. O problemă era şi faptul că cele două eleve erau printre cele mai bune la învăţătură din clasă. O altă problemă destul de serioasă era şi faptul că părinţii celor două erau la fel de porniţi ca şi ele împotriva mea şi refuzau până şi să participe la şedinţele cu părinţii, în condiţiile în care participarea era de peste 90%.
Rezultatul atitudinii distructive a celor două eleve asupra omogenităţii colectivului şi asupra relaţiei pozitive, deschise cu mine, dirigintele clasei a fost cel scontat. Au apărut treptat grupuri din ce în ce mai mici, participarea la acţiunile extracurriculare a fost din ce în ce mai redusă şi s-a instaurat o atmosferă de suspiciune, de tensiune, de neîncredere.
Sunt convins că nu puteam face mai mult decât am făcut. Am manageriat cât am putut de bine acest conflict şi am reuşit să-mi duc misiunea până la capăt. Elevii mei au reuşit să promoveze, cu doar două excepţii, examenul de bacalaureat şi chiar să obţină note mari. A fost clasa din Colegiul Tehnic Media care a obţinut cele mai bune rezultate la examenul de bacalaureat. Până la urmă, munca mea nu a fost în zadar. Mi-am făcut datoria faţă de aceşti copii. Am fost alături de ei ca profesor, părinte şi prieten. Am trecut prin multe împreună, bune şi rele.
Elevii mei sunt acum studenţi şi îşi caută drumul în viaţă. Am păstrat legătura cu unii dintre ei. Aş fi dorit să rămân prietenul tuturor peste ani, iar ei să rămână apropiaţi unii de alţii. A fost unul din visele mele în toţi aceşti ani. A rămas doar vis. Ar fi fost prea frumos.
2 comentarii:
De mine personal sar putea sa nu va amintiti dar de generatia mea va amintiti sigur si nu cred ca va plac aintirile cu noi probabil de aceea le-ati ingropat dar am ajuns bine si fara ajutorul d-voastra va roade gandul ca nu ne-ati putut tine in frau si nu am fost doar noi de vina "VA MULTUMIM DOMNULE DIRIGINTE"
Te felicit pentru ca ai ajuns bine. Reusita fosilor mei elevi nu poate decat sa ma bucure. Iti doresc succes in ceea ce vei face in viata. Au trecut atatia ani de atunci incat e bine sa lasam lucrurile asa.
Trimiteți un comentariu