Dramele lui Gabriel Paraschiv

A trecut printr-o grămadă de situaţii care păreau fără ieşire şi este mult mai matur decât o arată vârsta. La 30 de ani, căpitanul Oţelului, Gabriel Paraschiv, omul care a marcat trei „duble” în primele runde ale noului campionat, are ce povesti şi nu se sfieşte s-o facă.
Acum patru ani şi-a pierdut mama, iar în 2006, anul în care s-a transferat la Galaţi, a rămas şi fără tată, ambii pierind răpuşi de boală. Pe lângă drumurile interminabile pe care le făcea între meciuri, cantonamente şi spitale pentru a fi alături de cei care l-au adus pe lume, unicul fiu al familiei Paraschiv din Moreni şi-a întemeiat la rândul său o familie. Soarta a făcut ca tatăl celui mai în vogă fotbalist al momentului din campionatul intern să se prăpădească cu patru zile înaintea botezului micuţei Sara, fiica lui Gabriel.
„Fetiţa mea s-a născut pe 13 noiembrie 2006 şi am grăbit botezul ei în ideea că tata, grav bolnav, va prinde şi el evenimentul. Din păcate, părintele meu s-a stins mai repede decât m-aş fi aşteptat”, îşi aduce aminte Para uitându-se undeva, în zare. Ce-i drept, acel decembrie cu înşiruirea de date uluitoare nu-i poate menaja memoria: pe 22 i-a murit tatăl, pe 24 l-a înmormântat, iar pe 26, în a doua zi de Crăciun, şi-a botezat fata. „Nimănui nu-i doresc aşa ceva!”, a ţinut să puncteze Gabi.
Gabi nu s-a cununat cu jumătatea sa, Alexandra Maria, tradiţia zonei din care provine fotbalistul spunând că n-ai voie să faci nuntă vreme de un an după decesul unui părinte.
„De fiecare dată când programam data nunţii, apărea câte o problemă, aşa că în momentul acesta nici măcar n-avem acte”, spune jucătorul-emblemă al Oţelului. Şi-a stabilit data în care mama fetiţei sale îi va deveni oficial soţie: 4 iulie 2009, de Ziua Americii! „A fost o întâmplare, atunci am găsit loc la unul dintre cele trei restaurante care există în Moreni”, şi-a făcut timp să şi glumească surprinzătorul personaj al începutului de sezon 2008-2009.
„Oţelarul“ a început fotbalul destul de târziu, la 12 ani: „A fost atunci un trial, un campionat al cartierelor, iar echipa mea, care se numea Rătăcitorii, a câştigat. Aşa am ajuns la Flacăra, unde l-am avut ca prim-antrenor pe Florin Năstase, cu care vorbesc şi acum”, spune Gabi, al cărui prim meci a fost un eşec total: 0-15 cu Dinamo!
„Para“ este foarte superstiţios, dar şi foarte credincios! Nu se tunde şi nici nu se bărbiereşte în zilele de luni şi vineri, nu se întoarce acasă dacă şi-a uitat ceva. „Înaintea meciului de la Mediaş, din prima etapă, uitasem fanionul în vestiar, dar nu m-am întors după el, mi-am rugat un coleg”, povesteşte liderul la zi al marcatorilor din Liga I.



„Morenarul“ care a jucat şi la Petrolul, dar şi la Poli Iaşi, trăieşte alături de o fostă ziaristă, Alexandra încetându-şi activitatea în momentul în care a rămas însărcinată. „Este absolventă de Jurnalism şi a lucrat la «Dâmboviţa» din Târgovişte. Totuşi, nu ne-am cunoscut pe stadion, pentru că ea scria pe social”, spune Gabi.
Mijlocaşul Oţelului spune că a avut noroc cu tatăl său că a ajuns la fotbal: „Mama, care era profesoară de limba română şi franceză, voia să-i calc pe urme, însă până la urmă a convins-o tata să fac fotbal. I-a fost destul de greu!“ Tatăl lui Gabriel a fost şi el fotbalist, dar de eşaloane inferioare; a jucat ca fundaş central la Steaua Mizil.

Articol din ziarul ,, Prosport'' -16 august 2008