Sunt o fire optimista, dar sunt in acelasi timp realist. Stiu care este limita intre a se putea si a nu se putea. Ma feresc sa cad in greseala dorintelor irealizabile. Am avut vise pe care, desi m-am straduit, nu am putut sa le realizez. Nu m-am indoit insa nicio clipa de faptul ca se va realiza majorarea substantiala a salariilor profesorilor . Am fost foarte implicat in rezolvarea acestei probleme. M -am informat foarte mult in ultima luna. Am citit presa in fiecare zi, am discutat cu toti cei care puteau sa-mi furnizeze informatii, am fost atent la declaratiile oamenilor politici. Am simtit ca lucrurile se misca intr-o directie buna. Am avut incredere in liderii nostri de sindicat si in unii dintre oamenii politici. Daca mi-a fost teama de ceva, atunci recunosc ca mi-a fost teama de faptul ca nu vom reusi sa ne ridicam la inaltimea asteptarilor pe care unii le-au avut de la noi . Am purtat discutii nenumarate in cancelarie, la sindicat, pe forum. Mereu am spus ca vom castiga. De foarte multe ori am observat ca exista colegi total dezinteresati de ceea ce se intampla. In timp ce noi luptam efectiv pe baricade (sedinte interminabile de sindicat, participarea la sedintele Camerei Deputatilor, participarea la miting etc), multi dintre colegi aveau o placere sadica sa ma contrazica si sa-mi tempereze optimismul. Sunt impacat sufleteste ca am castigat razboiul. Le multumesc liderilor de sindicat Cornea, Pop, Nistor, Izvoranu, Bobulescu pentru ca nu au cedat. M-am simtit onorat sa particip alaturi de ei la actiunile din aceasta perioada. In cei 9 ani de cand sunt in miscarea sindicala, au fost multe situatii in care m-am simtit tradat. Cred ca timpurile acelea au trecut.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu