Foarte interesant editorialul publicat de Alexandru Calmâcu în ziarul ,,Gardianul'' de mâine.
Din nefericire pentru multi dintre noi, sunt scrise acolo multe lucruri adevarate.
Cititi si reflectati, dragi colegi.
,,Acum trei seri, oprindu-ma la buticul de langa blocul meu pentru a cumpara o paine si o apa minerala, patroana, aflata pe post de vanzatoare, ma retine si ma intreaba ce parere am despre povestea salariilor profesorilor. Dupa ce i-am povestit cate ceva despre situatie, mi-a declarat deschis ca nu este de acord cu marirea veniturilor cadrelor didactice si s-a motivat ca opinia ei nu vine din ratiuni economice, ci din simplul fapt ca profesorii nu isi fac treaba la catedra. “Baiatul meu este elev la un liceu de prestigiu din Bucuresti si multe ore nu le fac. Nu inteleg de ce trebuie marite salariile profesorilor, atata vreme cat au putine ore de predare pe zi, vacanta este vacanta, excursii gratuite la sfarsit de saptamana”, au fost vorbele, recunosc, pline de patima ale patroanei. Am reprodus integral spusele ei, deoarece aceasta convingere a sa trebuie sa puna pe ganduri pe toata lumea. Dincolo de mascarada “uite marirea, nu e marirea”, este clar faptul ca batjocura politicienilor de la guvernare la adresa cadrelor didactice este mult mai profunda. In primul rand, aceasta categorie intelectuala, de altfel singura din Romania, a ajuns sa atraga, din partea celorlalte categorii sociale, ura, dispretul si invidia. Mai mult, luand in considerare atitudinea patroanei in cauza, intreaga opinie publica a inceput sa nu-i mai sufere pe profesori. Pe de alta parte, faptul ca scoala se face in dorul lelii, la toate nivelurile, este un alt adevar, destul de dureros, pe care nu-l putem nega. Fara sa exageram, Educatia balteste intr-o mocirla generala, datorata, in principal, proastei administrari ministeriale, deoarece, din cauza lipsei criteriilor de merit si de performanta din activitatea unui cadru didactic, a ajuns sa sufere si profesorii adevarati, daruiti scolii, care-si fac munca cu simtul raspunderii. Nu stiu de ce, dar am convingerea ca in acest domeniu sunt mai multe uscaturi decat padure. Iar padurea verde se afla undeva la margine de drum, locul este racoros si tentant pentru soferii de limuzine si transportatorii de marfa ca sa opreasca si sa “boteze” cu substante nocive, eliminate din adancurile necercetate ale rinichilor, radacinile arborilor care isi mai pastreaza verticalitatea. In concluzie, singura salvare a acestor profesori este ca nenorocita aia de marire salariala sa se aplice odata si, mai mult, demnitatea lor sa nu mai fie umilita ca si cand ei ar fi principala cauza a crizelor din economia romaneasca''.
Din nefericire pentru multi dintre noi, sunt scrise acolo multe lucruri adevarate.
Cititi si reflectati, dragi colegi.
,,Acum trei seri, oprindu-ma la buticul de langa blocul meu pentru a cumpara o paine si o apa minerala, patroana, aflata pe post de vanzatoare, ma retine si ma intreaba ce parere am despre povestea salariilor profesorilor. Dupa ce i-am povestit cate ceva despre situatie, mi-a declarat deschis ca nu este de acord cu marirea veniturilor cadrelor didactice si s-a motivat ca opinia ei nu vine din ratiuni economice, ci din simplul fapt ca profesorii nu isi fac treaba la catedra. “Baiatul meu este elev la un liceu de prestigiu din Bucuresti si multe ore nu le fac. Nu inteleg de ce trebuie marite salariile profesorilor, atata vreme cat au putine ore de predare pe zi, vacanta este vacanta, excursii gratuite la sfarsit de saptamana”, au fost vorbele, recunosc, pline de patima ale patroanei. Am reprodus integral spusele ei, deoarece aceasta convingere a sa trebuie sa puna pe ganduri pe toata lumea. Dincolo de mascarada “uite marirea, nu e marirea”, este clar faptul ca batjocura politicienilor de la guvernare la adresa cadrelor didactice este mult mai profunda. In primul rand, aceasta categorie intelectuala, de altfel singura din Romania, a ajuns sa atraga, din partea celorlalte categorii sociale, ura, dispretul si invidia. Mai mult, luand in considerare atitudinea patroanei in cauza, intreaga opinie publica a inceput sa nu-i mai sufere pe profesori. Pe de alta parte, faptul ca scoala se face in dorul lelii, la toate nivelurile, este un alt adevar, destul de dureros, pe care nu-l putem nega. Fara sa exageram, Educatia balteste intr-o mocirla generala, datorata, in principal, proastei administrari ministeriale, deoarece, din cauza lipsei criteriilor de merit si de performanta din activitatea unui cadru didactic, a ajuns sa sufere si profesorii adevarati, daruiti scolii, care-si fac munca cu simtul raspunderii. Nu stiu de ce, dar am convingerea ca in acest domeniu sunt mai multe uscaturi decat padure. Iar padurea verde se afla undeva la margine de drum, locul este racoros si tentant pentru soferii de limuzine si transportatorii de marfa ca sa opreasca si sa “boteze” cu substante nocive, eliminate din adancurile necercetate ale rinichilor, radacinile arborilor care isi mai pastreaza verticalitatea. In concluzie, singura salvare a acestor profesori este ca nenorocita aia de marire salariala sa se aplice odata si, mai mult, demnitatea lor sa nu mai fie umilita ca si cand ei ar fi principala cauza a crizelor din economia romaneasca''.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu