La mitingul organizat în 22 septembrie de CNSLR-Frăţia, la care am participat din solidaritate, am fost strigat din mulţime de un fost elev de acum vreo 10 ani. Mi l-am amintit pentru că, fiind băiatul şefului Secţiei de Poliţie nr 5 din Bucureştii Noi, era un fel de vedetă a liceului. L-am întrebat ce caută la miting şi mi-a spus că e şi el sindicalist, în acelaşi timp arătându-mi nişte poliţişti în uniformă care scandau împotriva guvernului Boc. El era în civil, pierdut în mulţime şi fără niciun fel de obiect care face parte de obicei din recuzita unui sindicalist.
Astăzi, după încheierea acţiunii organizate de FSLI, când mă pregăteam să plec din Piaţa Revoluţiei pe lângă zidul B.C.U., s-a apropiat de mine acelaşi individ îmbrăcat tot în civil. Surprins de prezenţa lui, l-am întrebat ce caută la acest miting al dascălilor din FSLI. Mi-a răspuns că lui îi place să vină la mitinguri. L-am întrebat unde anume lucrează în Poliţie şi mi-a spus că la Poliţia Capitalei. M-am convins că serviciile secrete îşi fac datoria. Din păcate, ele nu ne apără pe noi, dar sunt liniştit că preşedintele Băsescu, prim-ministrul şi miniştrii României sunt în siguranţă.
2 comentarii:
Bună seara,
Eu nu comentez prea des pe-aici, dar intru din când în când să mai citesc ce scriu bloggerii.
Articolul dvs. mi-a amintit de o experiență ciudată pe care am avut-o la mitingul acela mare din iunie din Piaţa Victoriei. O sa va spun despre ce e vorba, cu voia dvs., deşi povestea e cam lunga...
Pentru că nu sunt bucureşteancă, eu am ajuns la miting mai tarziu, pe la ora 12 aşa (la 14 se termina) şi m-am dus singura (ştiu ca nu e inţelept, dar eu sunt mai nebună)... Cum eram singură şi la primul meu miting, îmi era cam teamă şi am încercat sa fiu atenta la oamenii din jur, ca nu știi niciodată peste cine dai în înghesuială. Majoritatea erau grupuri de angajaţi veseli (prea veseli) care glumeau, se înghionteau şi scandau cand li se dadea tonul. Vreo câţiva erau cam de capul lor şi se plimbau pe-acolo. Erau şi pensionari, tot singuri, care ascultau discursurile şi scandau. M-am oprit lângă un grup de sindicalişti cam plictisiţi, dar m-am uitat în jur să văd ce vecini am. În spatele meu, la vreo doi pasi de grup, era un individ care mi s-a părut dubios: era cu siguranţă ţigan (n-am nimic cu etnia, sper sa nu supar pe nimeni). Țiganul ăsta înalt şi bine făcut nu era deloc îmbrăcat ca un ţigan, adica strident, cu gust indoielnic. Era îmbrăcat decent, dar bine, ca orice angajat respectabil. Asta mi-a atras atenţia... Eu n-am scăpat încă de unele prejudecăți,mărturisesc cu jenă, şi mi-am zis că e mai bine să-l ţin sub supraveghere ca să nu ramân fără ultimii bani din bursă. M-am mutat în spatele lui. Ei, toata lumea vorbea, glumea, râdea, scanda, se mişca (şi cei care erau singuri mişunau pe-acolo), dar omul ăsta brunet stătea proţăpit în mijlocul mulţimii şi nu făcea nimic. Ziceai că e stană de piatră. Mi s-a părut cam straniu şi m-am hotărât să-mi schimb locul. Am mers mai în faţă şi m-am oprit într-un loc mai "rarefiat". Stând acolo, am văzut la cativa paşi alt bărbat "bine făcut" (nu mai era ţigan) care stătea tot aşa într-o nemişcare cam dubioasă. Atunci m-a fulgerat gândul că ăştia trebuie să fie securişti, ca ăia de care am auzit eu la istorie în liceu. Am plecat şi de acolo şi am observat că, de fapt, erau mai mulţi indivizi din ăştia nemişcaţi (şi îmbrăcaţi cam în acelaşi stil) prin mulţime. De data asta chiar că mi s-a făcut frică şi mi-am zis că poate ar fi mai înţelept să mă îndrept spre margine... Cine ştie ce ordine aveau ăştia? Dacă aveau misiunea să işte vreun scandal şi eu eram singură chiar în mijlocul lor? Lumea nu-i băga în seamă, angajaţii erau prea veseli, prea distraşi de prietenii din jurul lor, pensionarii erau prea supăraţi poate. M-am tras înapoi spre gura de metrou şi am stat acolo până s-a terminat mitingul si au făcut ăia "Dansul pinguinului" ca nişte "deştepţi".
Sincer, am ezitat ieri să scriu asta pe net, dar azi mi-am zis că, până la urmă nu trebuie să-mi fie frică să vorbesc despre ce am văzut. Da, aveţi dreptate, au fost cu siguranţă mulţi agenţi la miting. Poate nu chiar cât dvs, dar destui ca să vă poată controla la nevoie.
Mult succes la viitorul miting! Poate o să vin şi eu, ca, până la urmă, de ce să-mi fie frică de ei?
Mihaela
Mihaela, incearca sa iei legatura cu mine prin e-mail. Interesanta povestea ta. Vreau sa o pun pe blog ca articol, daca esti de acord. Si poate discutam despre participarea la alte actiuni.
Trimiteți un comentariu