TESTE - GRILĂ de istorie și limba română pentru concursul de admitere la ACADEMIA DE POLIȚIE

 

50 teste de istorie alcatuite pe baza celor 7 manuale aprobate de M.E si 40 teste de limba romana elaborate pe baza tematicii de concurs recomandate

 

La istorie, pentru fiecare dintre cele 9 teme prevazute in programa de concurs au fost concepute cate 3 teste, acestea respectand intocmai structura probei de concurs  si asigurand parcurgerea ritmica a continuturilor. Fiecare test cuprinde 10 itemi cu alegere multipla, 10 itemi de logica istorica si 10 itemi de ordonare cronologica, fiind insotit si de raspunsurile corecte. Pentru a facilita insusirea elementelor de cronologie, la itemii de ordonare cronologica au fost precizate datele de desfasurare a evenimentelor si proceselor istorice.

 

Dupa aprofundarea celor 9 teme din programa de concurs, candidatii isi vor putea evalua cunostintele, nivelul de pregatire atins si sansele de reusita, rezolvand cele 23 de teste finale.

 

La limba romana, lucrarea propune cate 5 teste pentru fiecare dintre cele patru  capitole  existente in programa – fonetica, vocabular, morfologie si sintaxa. Fiecare test cuprinde 30 de grile tematice si este urmat si de baremul de corectare, astfel incat candidatii sa-si verifice imediat notiunile invatate pentru a putea reveni asupra exercitiilor, atunci cand apar neclaritati. Testele sunt intocmite dupa modelul subiectelor date la concursurile de admitere din ultimii ani.

 

Cele douazeci de seturi de grile aplicative pentru fiecare capitol sunt urmate de 20 de teste finale, care sa contribuie la consolidarea notiunilor invatate si sa asigure pregatirea temeinica pentru concurs.

TESTE - GRILA de istorie si limba romana pentru concursul de admitere la ACADEMIA DE POLITIE

Autor: Malaelea, Daniel

Editura: AKADEMOS ART

Categoria: Culegeri si auxiliare scolare » Istorie » Teste grila

PRP:68,00 Lei

55,76 Lei

Diferența: 12.24 Lei

La multi ani, dragi dascali!

    Mi-am petrecut trecerea dintre ani impreuna cu familia si o parte din echipa Colegiului 22, alaturi de care am muncit in ultimii 3 ani. Am petrecut cateva ore frumoase la Vanghelion, desi spectacolul nu mi-a placut. Am avut insa posibilitatea de a fi aproape si de cativa dintre colegii din ISMB, pe care i-am felicitat pentru activitatea din acest an si carora le-am facut urari pentru anul 2013. M-a bucurat mult faptul ca fetita mea s-a distrat si, mai mult, a captat privirile si atentia multora dintre cunoscuti. A fost o noapte reusita, in care, pe langa faptul ca m-am aflat alaturi de oamenii dragi sufletului meu, am putut sa fac si un bilant al anului care tocmai s-a incheiat.

   Am inceput anul 2012 in strada, alaturi de vechi prieteni, strigandu-ne nemultumirea fata de regimul Traian Basescu. Aproape in fiecare seara am fost in Piata Universitatii, desi au fost temperaturi  sub -20 grade. Nu mi-am pierdut nicio clipa speranta ca guvernarea portocalie se va prabusi, ceea ce s-a si intamplat. Din 23 mai am avut bucuria si onoarea de a fi consilierul prietenului meu Liviu Marian Pop la MECTS. Au fost aproape 40 de zile foarte interesante, in care am avut multe de invatat si in care m-am straduit sa fiu la inaltimea asteptarilor. Insa, pentru mine, cea mai mare realizare a anului 2012 a fost cooptarea in echipa de conducere a ISMB. De aproape 6 luni fac parte dintr-o echipa minunata, care si-a propus sa rezolve problemele din sistemul de invatamant preuniversitar bucurestean. Deja rezultatele muncii noastre se vad si colegii din sistem apreciaza implicarea noastra.

     Ce imi doresc pentru anul 2013? Sa fiu sanatos, sa imi fie familia sanatoasa, sa raman la fel de optimist ca USL va reusi sa schimbe in bine viata romanilor si sa pot sa-mi fac in continuare datoria din ISMB fata de scoala romaneasca.

    Colegilor din ISMB si tuturor colegilor de breasla le doresc sanatate, liniste, prosperitate, sa-si pastreze optimismul si puterea de a se darui copiilor acestui neam. Va multumesc, dragi colegi, va felicit si ma inclin in fata dumneavoastra!

Nu mai am timp să scriu, dar vă invit să recitiți articolele scrise în ultimii 4 ani

     Nu mai am timp să scriu pe blog și nici nu mai am timp să citesc blogurile prietenilor. Am multe îndatoriri de serviciu în ISMB și o mulțime de alte lucruri de făcut, încât îmi rămâne prea puțin timp pentru a scrie. De 4 ani, am postat numeroase articole pe blogul meu și pe blogurile prietenilor. De când sunt în ISMB, seara, sunt mult prea obosit ca să mă apuc să scriu pe blog. Cu greu, reușesc doar să exprim, din când în când, gânduri și comentarii la statusurile prietenilor pe Facebook. Sunt convins că voi reuși să revin alături de prietenii mei, bloggerii liberali, și să promovez, ca și altădată, ideile și acțiunile politicienilor liberali. Sper ca până atunci articolele mele vechi vor fi citite cu plăcere de prietenii mei.

Fetiţa mea a început şcoala

     Când am înscris-o pe fetiţa mea în clasa I, credeam că vom avea acelaşi drum şi de aceea am ales o şcoală obişnuită, aflată în apropierea colegiului tehnic unde predam. Între timp, eu îmi desfăşor activitatea în ISMB, iar fetiţa mea este eleva şcolii din cartierul Dămăroaia. Am avut bucuria de a participa la festivitatea de deschidere a anului şcolar la această şcoală şi chiar am fost în sală, timp de 15 minute, la prima şedinţă cu părinţii. În rest, nu am, din păcate, nicio legătură cu activitatea şcolară a fiicei mele. Dimineaţa, eu plec prea devreme, iar seara vin prea târziu, pentru a mai putea să discut cu ea despre ceea ce face la şcoală. Mă bucură mult faptul că îi place să meargă şi îi place să discute despre şcoală. Noi ne-am temut că s-ar putea să nu-i placă şi că nu o să-i convină să rămână singură într-un colectiv atât de mare şi cu o ,,doamnă'' pe care nu o cunoaşte. La grădiniţă, în toţi cei 4 ani, ,,doamna'' a fost chiar mămica ei.
     Clasa în care învaţă fetiţa mea nu are o învăţătoare calificată, ci doar în curs de calificare şi totuşi eu sunt liniştit. Pentru acest nivel, eu cred că este important colectivul, iar omul de la catedră trebuie, în primul rând, să iubească mult copiii. Poate că în anii următori, atunci când cerinţele vor fi mai mari, va avea şi un învăţător calificat sau vom alege noi o altă şcoală. Deocamdată, mă bucur că şcoala este pentru fetiţa mea un mediu atrăgător. Sper că în viitor timpul pe care îl petrec zilnic în ISMB se va reduce la 8-9 ore şi astfel voi avea posibilitatea să o ajut pe fiica mea la efectuarea temelor sau măcar voi putea să o sărut înainte de culcare.
     Deşi sunt uneori momente când mi-ar plăcea să stau mai mult timp cu fetiţa mea, mă consolez cu gândul că, în timpul când ea îşi face singură temele, eu încerc să rezolv problemele sistemului de învăţământ bucureştean şi fac tot ceea ce îmi stă în puteri ca şi alţi copii să aibă posibilitatea de a merge la şcoală, de a învăţa carte şi de a fi în siguranţă. Ştiind aceste lucruri, fetiţa mea mă va ierta pentru că petrec zilnic atât de puţine minute alături de ea.

La mulţi ani, Maria! La mulţi ani, Mariana!

        Pentru orice creştin, această zi este una importantă. Pentru mine, este şi mai importantă pentru că pe fetiţa mea o cheamă Maria, iar pe soţie o cheamă Mariana. Deşi, ar fi trebuit să stau cu ele, datoria m-a chemat şi astăzi la muncă. M-am întors acasă foarte târziu şi abia am reuşit să mergem printr-un mall ca să mâncăm, să ne plimbăm şi să facem mici cumpărături. Câteva zeci de minute, am trecut şi prin părculeţul de joacă din capătul străzii. Mai am timp să citesc câteva pagini dintr-o carte de istorie şi apoi se încheie această zi. Mâine este o nouă zi de muncă în ISMB şi trebuie să fiu odihnit. Îmi place mult ceea ce fac, îmi place să lucrez alături de colegii mei şi sunt convins că munca noastră va fi foarte repede apreciată de colegii din sistemul de învăţământ preuniversitar bucureştean.

Elevilor şi colegilor mei, cu dragoste

     Întotdeauna voi rămâne aproape de elevii mei şi de colegii mei de la catedră. Sunt convins că, deşi viaţa îmi va oferi posibilitatea de a îndeplini şi alte atribuţii, locul meu va fi întotdeauna la catedră. Mie îmi sunt dragi copiii şi nu pot sta departe de ei. Întotdeauna voi reveni cu drag în mijlocul lor, pentru că rostul meu este acela de a le călăuzi paşii în viaţă şi de a-i ajuta să-şi găsească propriul drum. Aş vrea ca toţi elevii mei şi micii mei prieteni, pe care i-am cunoscut la diverse acţiuni cultural-educative şi sportive, să fie convinşi că nu-i voi uita şi că, într-un fel sau altul, voi rămâne aproape de ei.  Colegilor mei de la catedră, le mulţumesc pentru susţinere şi le transmit faptul că pot să aibă în mine aceeaşi încredere pe care au avut-o în cei 12 ani, în care mi-au oferit onoarea de a-i reprezenta ca lider de sindicat. Întotdeauna, voi reveni în Colegiul Tehnic Media ca un profesor care, timp de 15 ani, şi-a făcut datoria cum a putut  mai bine şi care s-a străduit să lase în urma sa măcar o dâră de lumină.

A fost soarta mea să devin dascăl

         Sunt profesor în Colegiul Tehnic Media de 15 ani. Am contribuit la formarea ca buni cetăţeni a mii de copii. Mi-am făcut, de la catedră, datoria faţă de această ţară. I-am dat Şcolii româneşti tot ceea ce am avut mai bun. Mi-am sacrificat viaţa personală, familia, sănătatea pentru copiii acestei ţări. Ziua mea de muncă începe întotdeauna la 7,00 şi se încheie la 21,00. Nu regret nimic şi, dacă ar fi să o iau de la început, m-aş face tot dascăl. Mi-e dragă această profesie şi ştiu că mi-a fost sortit să fiu dascăl. Le mulţumesc profesorilor mei din Liceul Economic Tg Jiu şi domnului profesor George Şovu pentru că m-au ajutat să-mi aleg, uşor, drumul în viaţă. Sunt sigur că eu voi rămâne toată viaţa un dascăl care, de la catedră, inspectorat sau minister, va trudi pentru binele copiilor României.

Pentru 48 de ore am redevenit gorjean

         Am profitat de faptul că sunt în vacanţă şi, timp de două zile, am mers în judeţul Gorj pentru a-mi vedea părinţii. Am avut timp să revăd câteva dintre locurile care altădată îmi erau atât de dragi. Am conştientizat într-un mod foarte dureros că timpul a fost neiertător. Anii au trecut peste tot ceea ce, altădată, îmi era atât de drag. Au îmbătrânit casele, curţile, pomii, uliţele, fântânile. Parcă nimic nu mai este aşa cum era în copilăria mea. Oamenii mi s-au părut mult mai puţin schimbaţi decât locurile pe care eu le păstram în suflet.

Mai avem mult până să ne întoarcem la acele vremuri?

       Doamne, cât de mult m-am schimbat din 1988! Eram în clasa a 12-a la Liceul Economic din Târgu-Jiu.  La o lucrare de control la filosofie, mi se cerea să comentez neroziile spuse de dictatorul nostru. Eu mi-am  permis să refuz comentariul, cu riscul de a primi o notă mică. Astăzi, comentez de bunăvoie prostiile spuse de dictatorul românilor portocalii, nu şi al meu. 

      Subiectul numărul 3, ultimul, era: 

      Să se comenteze următorul text, să se desprindă principalele idei: ,,Puterea stă în ştiinţă, în capacitatea omului de a crea, de a cunoaşte şi de a modifica continuu, în folosul său, al progresului, întreaga dezvoltare!'' (Nicolae Ceauşescu, Cuvântarea la Marea Adunare Populară din municipiul Timişoara, 15 septembrie 1988)

     Răspunsul meu scurt şi la obiect a fost:

     Metodele dialectice au triumfat atunci când ştiinţa a cunoscut o puternică dezvoltare.

     A fost un răspuns şocant pentru domnul profesor Vasile Gogonea, la vremea aceea, unul dintre cei mai buni profesori de discipline socio-umane din ţară. Acesta a scris două mari semne de întrebare lângă răspunsul meu şi mi-a notat cu 7 răspunsurile la celelalte două subiecte. Cred că orice elev ar fi scris o jumătate de pagină de prostii, ca să comenteze această tâmpenie spusă de Ceauşescu. Eu nu am făcut-o.

Sunt pregătit să trec la nivelul următor

       Provin dintr-o familie de dascăli şi am ales cu sufletul această profesie, deşi sunt licenţiat şi al Facultăţii de Drept din Universitatea Bucureşti. Am visat să devin dascăl şi visul meu s-a împlinit. Apoi, am visat să devin judecător pentru a face dreptate în această societate nedreaptă. Am încercat, de 4 ori, să intru la Institutul Naţional de Magistratură şi am renunţat să mă mai chinuiesc să învăţ, atunci când presa a dezvăluit că multe dintre locurile la I,N.M. se vând pe bani grei. Am rămas în sistemul de învăţământ şi m-am străduit să-mi fac datoria cât am putut eu de bine.

      Sunt dascăl în aceeaşi unitate de învăţământ de 15 ani. În aceşti ani, am trecut prin tot felul de probleme şi am avut numeroase satisfacţii profesionale. Unele probleme mi le-am creat singur prin faptul că mereu am navigat împotriva curentului şi, de multe ori, m-am ridicat împotriva sistemului. Pe altele, mi le-au creat neprietenii. Întotdeauna m-am străduit să rămân OM şi să-mi fac datoria faţă de copiii României şi faţă de colegii de breaslă, care m-au ales să-i reprezint ca lider de sindicat. Sunt convins că au fost şi situaţii în care am greşit. Uneori, probabil că am fost prea exigent şi am lăsat prea mulţi elevi corigenţi. Alteori, poate că i-am dezamăgit pe colegii mei, care aveau aşteptări mai mari de la mine în calitate de lider sindical  Mereu am căutat să-mi fac datoria de dascăl şi să-i învăţ istorie pe copii, dar şi să contribui la educaţia lor, iar pe colegi să-i reprezint cu cinste şi onoare. De-a lungul anilor, de foarte multe ori, am avut sentimentul datoriei împlinite şi am avut numeroase dovezi că foarte mulţi dintre elevii mei au apreciat eforturile mele. 

       Cred că încep să îmbătrânesc sau conştientizez prea profund faptul că pot face mai mult pentru sistemul de învăţământ românesc decât fac în prezent. Nu mai găsesc satisfacţia de altădată în munca pe care o desfăşor la catedră. Mă simt pregătit să trec la un alt nivel al carierei profesionale. Am acumulat o bogată experienţă didactică şi destule cunoştinţe de management educaţional încât pot să fac şi altceva decât să fiu profesor. Sunt sigur că sistemul de învăţământ preuniversitar are nevoie de mine şi în altă calitate. Primul pas îl voi face în luna ianuarie, atunci când îmi voi depune dosarul pentru a deveni membru în corpul de experţi în managementul educaţional.

Au trecut peste 30 de ani de atunci, dar nu pot să uit câinele care m-a însemnat pentru toată viaţa

        Aveam doar un an şi opt luni şi eram împreună cu sora mea, mai mare decât mine cu un an şi şapte luni, doar sub supravegeherea bunicii, in comuna Alimpeşti din judeţul Gorj. Era vară şi ne jucam pe un deal cu mulţi pomi, care făcea parte din curtea bunicii. Din neatenţie, am dat peste hruba aflată sub rădăcinile unui nuc bătrân, în care câinele bunicii rodea un os. Ursu, un imens ciobănesc mioritic, speriat şi dorind să-şi apere osul, m-a înşfăcat şi, în câteva zeci de secunde, m-a umplut de sânge. Am ajuns la Spitalul Orăşenesc din Novaci, unde doctorii mi-au cusut rănile, pe care le aveam pe piept, nas, arcada ochiului stâng, buza superioară. Unele dintre aceste cusături sunt foarte vizibile şi astăzi, în special cea de pe nas. De puţine ori în viaţă am povestit de unde am acel semn. O fac acum, cu lacrimi în ochi, retrăind amintiri legate de acel frumos şi credincios câine, care a murit când aveam 14-15 ani. Întotdeauna m-am gândit că acel câine inteligent a văzut că sunt un biet copilaş şi, încercând să-şi apere osul, doar m-a zgâriat cu ghearele. Dacă m-ar fi muşcat lucrurile ar fi stat mult mai rău pentru mine.

        Am prezentat acest episod din viaţa mea, deoarece cred că aceste fiinţe nevinovate, câinii comunitari,  merită mai multă bunătate din partea noastră. Sunt nenumărate exemple în care câinii au dovedit că ne iubesc, ne apără şi ne consideră prieteni. Nu putem să fim atât de sălbatici şi să-i omorâm fără nicio noimă, fără nicio judecată. Eu, deşi am avut de suferit de pe urma unui câine, sunt total împotriva eutanasierii câinilor sănătoşi şi paşnici.

La 40 de ani, din nou, pe băncile facultăţii

      După 2 facultăţi de stat absolvite cu diplomă de licenţă, după obţinerea tuturor gradelor didactice şi după parcurgerea a zeci de cursuri şi programe de formare continuă şi perfecţionare, nu credeam că voi mai merge din nou la facultate. Şi totuşi, de mâine, sunt din nou coleg cu Ionel Puşcaş la UTCB, unde am fost admişi la Studii Universitare de  Masterat în Managementul Educaţional.
    În mod normal, mâine ar trebui să stau acasă şi să petrec, dar în prima parte a zilei voi fi în Bd. Lacul Tei, unde voi merge pentru a participa la deschiderea anului universitar. 
  

Despre înţelepciune...

       De 40 de ani învăţ permanent. Învăţ din cărţi, de la oamenii din jur, de la viaţă. Uneori, gândesc că am realizat destule lucruri importante în viaţă, iar alteori consider că mai am mult până să pot spune că mi-am făcut datoria ca om pe acest pământ. Niciodată nu am gândit că am învăţat suficient şi că a venit vremea să acumulez şi altceva decât înţelepciune. Constat însă, cu nemulţumire, faptul că este plină lumea de oameni care consideră că ei le ştiu pe toate, că ei sunt cei mai deştepţi, înţelepţi, că sunt desăvârşiţi. Eu ştiu că omul învaţă cât timp trăieşte şi că învaţă, mai ales, din greşelile sale sau ale celor din jur.

       Sunt profesor de istorie şi de multe ori folosesc exemple din trecut pentru a-mi argumenta afirmaţiile. Întotdeauna i-am admirat pe greci pentru istoria lor, pentru creaţiile ştiinţifice, pentru operele de artă şi înţelepciunea lor. Poate că maximele şi reflecţiile înţelepţilor greci din antichitate îi vor pune pe gânduri pe toţi cei care cred că nu mai au nimic de învăţat de la nimeni.

Pittakos din Mitilene (sec. VII-VI î.Hr.) scrie:

,,Nu-ţi fă altă provizie decât de înţelepciune; e singurul bun pe care soarta nu ţi-l poate lua.''

,,În tinereţe fă-ţi provizii de fapte bune, iar la bătrâneţe de înţelepciune.''

Solon (sec. VII-VI î.Hr.) scrie:

,,Învaţă întâi să asculţi şi după aceea să comanzi.''

,,Îmbătrânesc învăţând mereu câte ceva.''

,,Cu cât îmbătrânesc mai mult, cu atât învăţ mai mult.''

Chilon din Lacedemonia (sec. VII  î.Hr.) scrie:

,,Cei învăţaţi se deosebesc de cei neînvăţaţi prin nădejdi temeinice.''

,,Cât eşti tânăr învaţă multe lucruri folositoare.''

,,Cel puţin preţuieşte învăţătura, dacă nu există judecată!''

Cinstit, dar sărac

       Din ce în ce mai mult am de suferit din cauza faptului că sunt un profesor cinstit. Eu nu fur de nicăieri, nu înşel pe nimeni, nu iau şpagă. Toate aceste lucruri pe care nu le fac se resimt dramatic în bunăstarea familiei mele. Din păcate, eu nu pot să-mi permit în acest concediu mai mult de 4 zile la munte într-o banală pensiune din Sinaia. Poate că o să găsesc resurse financiare şi pentru încă 4 zile la mare. Stau şi mă întreb uneori cum de se poate ca mulţi dintre cei care lucrează în sistemul de învăţământ românesc să prospere şi să adune casă după casă şi maşină după maşină. Şi mulţi dintre ei nici măcar nu au gradaţie de merit, gradul didactic I  sau carţi publicate, aşa cum este cazul meu. Dar eu sunt singurul vinovat. Ca şi bietul domn Iliescu am ales să fiu sărac, dar cinstit.

Am fost la Vulcanii Noroioşi

     Cele 4 module ale proiectului PROMEP s-au incheiat. Ca şi la celelalte 3 module, şi la ultimul, TIC în managementul educaţional, desfăşurat la Buzău şi Poiana Pinului, am învăţat destule lucruri folositoare, dar am şi legat prietenii, am făcut mici excursii în zonă. Aşa am reuşit să ajung, pentru prima dată în viaţă, şi la Vulcanii Noroioşi.

Se apropie vacanţa! O să-mi fac timp şi pentru mine.

      În câteva zile, anul şcolar 2010-2011 se încheie. Cu toţii vom avea mai mult timp liber, timp în care putem să ne gândim şi la dorinţele sufletelor noastre. Am fost foarte ocupat în acest an şcolar şi nu prea am avut deloc timp şi pentru mine. Întotdeauna a trebuit să-mi fac datoria faţă de familia mea, faţă de elevii mei şi de sistemul de învăţământ românesc, faţă de organizaţia politică în care activez. Îmi doresc să fac multe lucruri în puţinele zile de vacanţă pe care le voi avea începând cu data de 18 iulie, atunci când se încheie cursul de formare din cadrul proiectului PROMEP, la care sunt unul dintre formatori. Mult de tot îmi doresc să-i strâng laolaltă pe mulţii prieteni pe care-i am în rândurile foştilor elevi. Poate că vom reuşi să mergem 2 zile la munte sau poate ne vom aduna doar pentru un meci de fotbal şi o bere rece. Rămâne să primesc răspunsul lor pe acest blog sau pe Facebook. Ce ziceţi de propunerile mele, foştii mei elevi din generaţia 2004-2008, dar voi, fotbaliştii din ,,generaţia de aur'' a Colegiului Tehnic Media?

Voi lipsi 10 zile

       Timp de 10 zile voi fi plecat la Sinaia la un curs de formare în domeniul Managementului Educaţional. O să încerc să învăţ cât mai multe lucruri care să mă ajute în viitor. Ştiu că o să-mi simţiţi lipsa. Şi eu o să simt lipsa voastră. Îmi pare rău că nu voi mai putea ţine legătura pe blog cu prietenii mei. Dar promit să scriu mai mult când o să mă întorc.

Sunt mândru că sunt liberal!

       Îmi iubesc mult ţara şi preţuiesc istoria neamului românesc. Nu îmi este deloc indiferent ce se întâmplă cu acest pământ şi acest popor. Ca profesor de istorie, le prezint elevilor mei istoria neamului românesc, cu bune şi cu rele. Îmi place, mai ales, să le vorbesc despre eroii neamului nostru. Pentru că, la clasă, timpul nu este suficient, încerc să organizez tot felul de acţiuni extracuuriculare şi extraşcolare cu scopul de a-i apropia tot mai mult pe elevii mei de acest pământ, acest popor şi de a-i face să înţeleagă trecutul şi prezentul pentru a putea privi cu încredere în viitor. Niciodată nu am rămas insensibil la declaraţiile tendenţioase şi duşmănoase făcute la adresa istoriei naţionale. Am reacţionat de fiecare dată când a fost adusă vreo atingere istoriei noastre. Când doamna Andronescu a încercat să scoată istoria ca obiect de studiu la clasa a 12-a, am ripostat împreună cu domnul inspector Mihai Manea pe bloguri, forumuri, în presă. A fost alături de noi în acea luptă doamna deputat Alina Gorghiu de la PNL, care este singurul om politic care acordă atenţie evenimentelor şi personalităţilor din cultura şi istoria naţională prin organizarea unor acţiuni la care întotdeauna solicită sprijinul profesorilor de istorie. Când am dorit să-i duc pe elevii mei de la cercul de istorie ,,Nemuritorii'' într-o excursie cu tematică istorică la Curtea de Argeş-Goleşti-Florica, cel care m-a ajutat a fost deputatul liberal Mihai Voicu.

       Acum, când ţara fierbe din cauza declaraţiilor iresponsabile ale prim-ministrului maghiar şi a gestului incalificabil al lui Csibi Barna, partidul care a reacţionat şi a cerut în Parlament adoptarea unei declaraţii de condamnare a acestora a fost tot PNL. Cu fiecare zi care trece, mă regăsesc tot mai mult în principiile şi valorile promovate de PNL şi mă bucur pentru alegerea pe care am făcut-o.

Cum poate un profesor să fie om de dreapta?

       Prima dată am votat în 1990 şi am votat PNL şi pe Radu Câmpeanu. Aveam 18 ani şi jumătate. Îi uram pe comunişti şi aveam aceleaşi sentimente faţă de fesenişti. În 1995 sau 1996 am intrat în PL'93, dar m-am retras în 2000. Întotdeauna am fost un om activ şi am încercat să fac cât mai multe lucruri. M-am implicat în tot  felul de activităţi, nu neapărat remunerate. Niciodată nu am aşteptat ca statul să mă răsplătească pentru tot ceea ce am făcut şi niciodată nu m-am putut împăca cu faptul că instituţiile statului vor să mă controleze, să-mi impună decizii, să-mi îngrădească drepturile şi libertăţile.
       Sunt dascăl şi sunt plătit de stat, dar nu primesc pomană, ci o răsplată pentru munca mea. Am şi studii juridice făcute la Universitatea Bucureşti şi puteam să câştig o pâine urmând o carieră juridică. Dar, mi-au fost dragi copiii, mi-a fost dragă această profesie şi am rămas la catedră. Niciodată nu voi gândi ca marea majoritate a colegilor mei. Eu am iniţiative, am curajul de a lua decizii şi de a acţiona pe cont propriu şi  de a-mi asuma responsabilitatea acţiunilor mele. Eu nu mă supun regulilor stabilite de mai-marii zilei, ci doar legilor statului şi legilor morale. Urăsc instituţiile şi oamenii care îmi impun să gândesc şi să acţionez după un şablon.  Poate că nu sunt eu un liberal autentic, dar sigur nu sunt un om de stânga.

     

Obosit!

      Mai exact, sunt frânt de oboseală. De 2 săptămâni nu ajung acasă decât seara în jurul orei 21,00. Am muncit mult. Am avut tot felul de activităţi. Îmi pare rău că petrec foarte puţin timp cu Alinuţa. Sper să reuşesc să mai stau şi pe acasă şi să mai scriu câte ceva pe blog. Sunt atâtea teme interesante la ordinea zilei. Poate în week-end am mai mult timp liber şi reuşesc să văd şi vreo 2 meciuri de fotbal. Reîncepe campionatul.