vineri, 31 decembrie 2010

La Mulţi Ani!

Dragi prieteni, vă doresc un An Nou fericit! Sper că în 2011 vom avea motive să fim mai optimişti. Măcar să ne dea Dumnezeu sănătate şi să ne ajute să nu ne pierdem speranţa. 
La Mulţi Ani!

Gânduri care nu mor...

Cred că tinerii noştri ar trebui să reflecteze asupra acestor nestemate de gândire pe care ni le-a lăsat moştenire ilustrul nostru înaintaş, profesorul Gheorghe I. Brătianu. Am datoria de a le scoate din paginile cărţii şi de a le dărui, din toată inima, tinerilor mei prieteni.
,,Numai ce se înalţă cu trudă, prin jertfă, cu nenumărate greutăţi, are un înţeles şi un rost de durată''.
,,Adevărul rămâne, oricare ar fi soarta slujitorilor săi''.
,,Tineretul nu are nevoie numai de o pâine...el ne cere un suflet, o îndrumare, un ideal''.
,,Sentimentele şi credinţele adânci n-au nevoie de făţărnicia vorbelor răsunătoare''.
,,Viaţa are valoare nu prin durata, ci prin conţinutul ei''.

joi, 30 decembrie 2010

Povestea celor o mie de cocori

Printre victimele bombei atomice de la Hiroshima s-a numărat şi o fetiţă pe nume Sadako Sasaki. Ea nu a murit în ziua de 6 august 1945, dar din cauza radiaţiilor s-a îmbolnăvit de leucemie. După o îndelungată perioadă de spitalizare, în ciuda eforturilor medicilor, Sadako şi-a dat seama că nu se va mai putea vindeca. Când a văzut că nimic nu o poate ajuta, ea s-a gândit să apeleze la tradiţiile nipone. A sperat că se va vindeca dacă va reuşi să facă o mie de cocori de hârtie în tehnica origami. Deşi era din ce în ce mai slăbită de boală, s-a apucat de lucru. Cu fiecare cocor pe care îl construia, speranţele ei de vindecare creşteau. Dar forţele îi scădeau tot mai mult şi îi era din ce în ce mai greu să îndoaie hârtia şi să-i dea forma păsării. Se chinuia să mai facă un cocor, apoi încă unul şi încă unul. Camera ei de spital s-a umplut treptat de cocori. Cei din jurul său ştiau că totul este în zadar, că boala avansează nemilos, dar o urmă de speranţă rămăsese şi în sufletele lor. 
Micuţa Sadako s-a stins din viaţă înconjurată de cocori. Nu a reuşit să ajungă la o mie, deşi până în ultima clipă a sperat că va reuşi. Lupta ei pentru viaţă a impresionat însă întreaga lume. În amintirea ei, în Parcul Memorial al Păcii din Hiroshima închinat victimelor bombei atomice, a fost construit Turnul celor o mie de cocori. Toţi cei care vin să vadă monumentul lasă alături, ca semn de preţuire şi veşnică amintire, cocori de hârtie.

miercuri, 29 decembrie 2010

Cine plăteşte pentru faptul că România nu întruneşte condiţiile de aderare la spaţiul Schengen?

Într-un regim politic democratic pentru eşecul politicii interne sau externe răspunde guvernul condus de prim-ministru. Dar atunci când guvernul devine un simplu instrument în mâna conducătorului statului cine poartă răspunderea pentru acţiunile şi actele guvernului? Atunci când spui că vrei să fii preşedinte-jucător nu înseamnă că îţi şi asumi responsabilitatea? Este exact ceea ce îi spunea Iuliu Maniu, preşedintele P.N.Ţ. Regelui Carol al II-lea pe 1 iulie 1940, după Dictatul de la Viena din 30 august prin care nord-vestul Transilvaniei era cedat Ungariei, pierdere teritorială care se adăuga la cedarea către U.R.S.S., la sfârşitul lunii iunie 1940, a nordului Bucovinei, a Basarabiei şi a ţinutului Herţa care se petrecuse .
,,Din momentul în care Majestatea Voastră aţi inaugurat regimul absolutist, v-aţi asumat personal răspunderea, răspundere care într-un regim democratic parlamentar trebuie să o poarte guvernele. Printr-o politică complet greşită şi în interior şi în afară, din punct de vedere strategic şi tactic aţi reuşit să pierdeţi patru provincii. În politică greşelile se sancţionează ca şi în viaţa de toate zilele. ''
,,Va să zică sunteţi de părere să abdic?''
,,Da, Majestate nu văd altă ieşire.''
În seara zilei de 5 septembrie, după ce fusese numit prim-ministru cu o zi în urmă, generalul Ion Antonescu i-a cerut şi el Regelui Carol al II-lea să abdice.
Eu cred că Traian Băsescu este exact în situaţia monarhului autoritar Carol al II-lea, iar în rolul lui Iuliu Maniu sau, de ce nu?, al lui Ion Antonescu îl văd pe Crin Antonescu.

marți, 28 decembrie 2010

,,Aşa văd eu anii de liceu şi aşa îi văd pe liceenii de astăzi!''

Întotdeauna m-am străduit să-i promovez, să-i încurajez, să-i ajut pe elevii mei să se afirme. La unii am remarcat calităţi extraordinare pe care am încercat să le dezvolt. Sunt convins că foarte repede ei îmi vor confirma aşteptările. Gândurile de mai jos aparţin Maiei, o fată sensibilă, deosebită, care aparţine unei generaţii tot mai debusolate. Ea a făcut o excelentă radiografie a vieţii de liceu pornind nu neapărat de la propriile trăiri, ci mai ales de la cele ale colegilor săi de generaţie.

,,Un imens salt în necunoscut este începutul vieţii de liceu. Te învăluie atâtea sentimente deodată. Eşti uşor timid, oarecum nesigur. Îţi este teamă şi parcă nu ai curaj să treci la această etapă a vieţii. Esti doar un copil. Şi totuşi, simţi cum eşti nevoit să-ti asumi noi responsabilităţi. Eşti singur. Nu mai este alături mama care să te ducă de mână aşa cum a făcut-o în clasa I sau în clasa a V-a. Ajuns la poarta liceului, vezi atât de multe chipuri străine. Rămâi debusolat pentru o clipă. Găseşti puterea să priveşti dincolo de gard, îţi iei inima în dinţi şi intri cu capul sus. Nici nu putea să fie altfel. Doar ai auzit de la atâţia şi atâţia prieteni mai mari cât de frumoasă este viaţa de liceu.

Eşti un copil mare acum. Ştii deja care sunt "paşii" pe care trebuie să-i urmezi pentru a fi "popular", că doar asta îşi propun cei mai mulţi dintre cei care păşesc pentru prima dată pe porţile liceului. Unii o fac nu pentru că îşi doresc acest lucru cu adevărat, ci din nevoia de a nu fi catalogat "tocilar", din dorinţa de a nu fi batjocorit de ceilalţi. Din ce în ce mai mult începe să îţi pese de modul cum arăţi, ce haine porţi. Începi să faci comparaţii, vrei să te simţi mai presus de ceilalţi, te interesează tot mai mult modul cum te privesc cei din jur. Sunt atâţia liceeni care îşi pierd personalitatea şi se lasă conduşi de ideile altora doar pentru faptul că aceştia au un "nume" în liceu, sunt ,,cineva’’. Sunt atâţia copii buni care din exemplu de urmat ajung să le fie chiar lor ruşine de ceea ce au ajuns, în ce s-au transformat.

Astăzi, liceul nu mai este doar o unitate de învăţământ. El este acum un fel de podium al modei, dacă pot să mă exprim aşa sau un loc unde este absolut necesar să îţi expui cele mai noi, mai scumpe, mai frumoase achiziţii. Liceenii de astăzi nu mai vin la liceu pentru a învăţa, pentru a acumula ceva care să le folosească în viaţă şi pentru a obţine o diplomă care le va folosi în viitor. Mulţi nu cunosc bine limba română, dar au pretenţia de a fi consideraţi deştepţi doar pentru că au şcoala vieţii. Unii urăsc tot ceea ce ţine de şcoală, dar vin zi de zi la ore doar ca să audă ce se mai spune despre unul, despre altul şi pentru a se menţine în atenţia celorlalţi.

Cui îi mai pasă acum în România de studii!? Cine mai învaţă astăzi pentru a obţine note mari!? Pentru noi nu contează decât să avem note de trecere. Nici măcar repetarea unui an nu mai este o ruşine, iar dacă se întâmplă să pici la examenul de bacalaureat nu este deloc o tragedie. Din punctul nostru de vedere un profesor trebuie sa fie întelegător, să înţeleagă faptul că pe noi ne interesează distracţia, nu şcoala, să ştie ce vrea cu adevărat un elev de la el. Dacă nu face dovada că înţelege aşteptările noastre, atunci este un profesor prost. Profesor bun este acela care trece elevii pe ochi frumoşi, care îi lasă să facă orice îi taie capul, care nu are pretenţii de la noi..

În timpul liceului se petrec atât de multe lucruri noi în viaţa unui elev. Pentru prima dată te îndragosteşti, cunoşti înţelesul cuvântului "iubire", îţi faci prieteni mulţi şi, chiar dacă unii te dezamagesc foarte repede, unele prietenii durează o viaţă întreagă. Eşti invidiat, şi acesta e un lucru bun, îţi faci duşmani, ceea ce înseamnă că eşti important. Iei parte la bătăi, majoritatea pornite din motive care dovedesc o prostie cruntă. Înveţi să minţi, de multe ori nu pentru a-ţi crea o situaţie favorabilă ţie, ci pentru a salva din încurcătură un coleg, un prieten.

Anii trec repede fără ca noi să ne dăm prea bine seama şi ajungem în punctul când se termină şi clasa a XII-a. Abia acum încep să-şi facă loc regretele pentru timpul pierdut. Acum conştientizăm că puteam face ceva mai bun, mai folositor pentru noi şi dorim să putem da timpul înapoi. Ne dăm seama că de aici încolo începem să ne confruntăm cu grija zilei de mâine. Începem să realizăm ca nu mai suntem copii, că ne-am maturizat fără să ne dăm prea bine seama şi că greutăţile vieţii încep să ne apese şi pe noi. Înţelegem, e adevărat că destul de târziu, că am trecut prin liceu cu ochii închişi, că am lăsat anii să treacă fără rost şi începem să dăm dreptate dascălilor care ne-au vrut binele şi ne-au cerut să învăţăm, ne-au obligat să muncim atunci când noi doream doar să fim lăsaţi în pace.

Aşa văd eu, o elevă de clasa a 11-a, anii de liceu şi aşa îi văd pe liceenii de astăzi. Sper că atunci când voi avea un copil, voi avea puterea să îl conving că el trebuie să fie altfel, că trebuie să înveţe ce nu am învăţat eu şi că trebuie să nu facă multe dintre lucrurile pe care eu le-am făcut.''

luni, 27 decembrie 2010

Manifest

Apelul la istorie ne poate salva. Acest manifest poate fi un exemplu.
,,Manifest
Oameni, care vreţi să înlăturaţi regimul catastrofal al lui Ceauşescu, veniţi duminică, 22 mai şi în toate duminicile următoare între orele 13 şi 21 în centrul Bucureştiului. Arătaţi-vă nemulţumirea mergând pe stradă. Aşa veţi prinde curaj să vă strigaţi hotărârea. Duminica să devină o zi a rezistenţei, până când vom ajunge la o viaţă mai bună. Veniţi cât mai mulţi în centrul oraşului! 
Strada''.
(Manifest lansat de Radu Filipescu în Bucureşti, mai 1983 )

Crăciun în familie

Am petrecut Crăciunul acasă. Nici nu doream să plecăm undeva de Crăciun. Am visat însă să petrecem Revelionul la munte. Din păcate, a rămas doar un vis. Am fi reuşit să plecăm doar dacă statul român nu mi-ar fi furat lunar 5 milioane de lei. Din iulie, resimt din ce în ce mai acut lipsa acestor bani din buzunar. În anii trecuţi, am reuşit din salarii să facem finisajele la casă şi am mobilat camerele de la parter şi de la etaj. Din  vară am mai reuşit doar să cumpărăm o saltea pentru patul din camera Alinei. În fiecare lună rămân cu o rată la bancă sau măcar o factură neplătită. În aceeaşi situaţie ca mine sunt milioane de români. Regimul Băsescu ne-a adus la limita supravieţuirii. Suferim. Răbdăm. Sper ca pentru toţi să se pună doar problema ,,până când?''.

sâmbătă, 25 decembrie 2010

Pentru voi!

Crăciun fericit, dragii mei colegi, prieteni, elevi! Să vă fie casa binecuvântată, masa îmbelşugată, sufletul luminat!


vineri, 24 decembrie 2010

În seara de Ajun

Întotdeauna mă bucură mesajele primite de sărbători de la cei dragi. La rândul meu trimit zeci de mesaje rudelor, prietenilor, cunoscuţilor. În seara aceasta am primit un telefon special ca răspuns la urarea transmisă de mine prin sms. Telefonul primit m-a bucurat nespus. Cine credeţi că era la capătul firului? Era George Şovu, scenaristul filmelor ,,Liceenii'', ,,Declaraţie de dragoste'', ,,Extemporal la dirigenţie''. De o viaţă îmi doream să-l cunosc pe acest om minunat şi să-i mulţumesc. În curând visul meu se va împlini.
Domnul profesor George Şovu dorea la rândul său să mă cunoască şi să îmi mulţumească pentru articolul publicat în ,,Tribuna Învăţământului şi postat pe blogul meu în urmă cu 2 ani. Atât de mult l-a impresionat articolul  meu încât l-a publicat ca prefaţă la cea mai recentă carte a sa numită ,,Lumina neuitării''.
Pentru mine Moş Crăciun deja a venit! Vă doresc şi vouă, dragi prieteni, ca Moş Crăciun să vă aducă darurile visate.

joi, 23 decembrie 2010

Gestul lui Adrian Sobaru ne reaminteşte sacrificiul lui Liviu Babeş

Pe 2 martie 1989 Liviu Babes merge, ca de obicei, la serviciu. Dupa cateva ore se invoieste, se intoarce acasa, isi ia schiurile si pleaca in Poiana Brasov care era plina de turisti straini. Schiaza, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. La un moment dat, intre orele 15:00 si 16:00, pe partia Bradu din Poiana se aude un vuiet de stupoare. Pe mijlocul partiei, un schior coboara arzand ca o torta.
"Initial, lumea a fost convinsa ca avea loc o regie a unui organizator de excursii. Incandescent, omul care ardea, si care de fapt devenise o torta, se prabuseste la baza partiei, langa un brad. Abia atunci oamenii realizeaza proportiile tragediei. Omul fumega, urla de durere, dar are puterea sa scoata de sub haina incendiata, cu mainile numai rana, o bucata de carton pe care scria: «Stop Murder. Brasov=Auschwitz»".  Doi turisti scotieni vin imediat sa-l stinga cu gecile lor. Foarte repede si-au facut aparitia insa si securistii, alungand multimea stransa si raspandind diversiunea nebuniei incendiatului. Desi evidenta e cu totul alta: un gest politic premeditat. A fost luat cu targa si suit in salvarea ce avea sa demareze in tromba. Nimeni nu stie exact ce s-a intamplat cu "torta vie". Familia avea sa fie anuntata sa vina sa-l ridice de la morga, in jurul orei 18:00, dar cu conditia de a nu deschide capacul cosciugului. Am convingerea ca a fost omorat. Au vazut, probabil, ca nu mai poate vorbi ori refuza sa dialogheze si atunci, pentru a nu crea un erou viu, care oricand poate misca niste constiinte, dupa exemplul celorlalti din Europa de Est, in mod cert a fost asasinat, cu o injectie letala", povesteste Mircea Brenciu, autorul cărţii ,,Martirul''.

CRĂCIUN FERICIT!

Dragi prieteni, vă doresc sărbători fericite!

miercuri, 22 decembrie 2010

Acum 21 de ani eram contabil la Cooperativa de Consum Tg-Cărbuneşti

 Aveam 18 ani şi 2 luni. În iunie 1989 terminasem Liceul Economic din Tg-Jiu. Din 11 august lucram la Cooperativa de Consum Tg-Cărbuneşti. Eram la birou când, la ora prânzului,  am aflat că Nicolae Ceauşescu a fugit. Am mers la o mătuşă care locuia  vis-a-vis de clădirea în care lucram şi am urmărit transmisiunea TVR preţ de câteva minute. Nu ştiam dacă să mă bucur sau să mă întristez pentru faptul că am rămas fără Ceauşescu. Eram doar un copil. Mătuşa mea plângea şi îl regreta. M-am întors la birou şi mi-am continuat programul de lucru. Începând cu a doua zi am cumpărat zilnic câte 2-3 ziare cam până în luna iunie, după ,,mineriadă''. Am păstrat acele ziare vreo 13 ani. Ştiam că vor reprezenta importante documente istorice pe care le voi putea folosi pentru a reconstitui istoria acelor evenimente. Între timp, viaţa a făcut să ajung tot mai rar acasă la părinţi. La un moment dat, acum vreo 7 ani, am aflat că părinţii mei se săturaseră de acea ,,maculatură'' şi au dat foc ziarelor. Nu pot să spun cât de mult am suferit! Sunt convins că aş fi avut, ca profesor de istorie, mare nevoie de acele ziare. Treptat, am aflat că revoluţia nu a existat. Dar peste o mie de români au murit pentru libertate. Ei nu trebuie uitaţi!

luni, 20 decembrie 2010

Au trecut 21 de ani. Degeaba!

Măcar să nu-i uităm pe cei care au murit pentru libertate.





Model în viaţă

Pentru a afla care este modelul tău în viaţă parcurge următorii paşi:
1. Alege un număr între 1-9.
2. Înmulţeşte-l cu 3.
3. Adună 3 la produsul obţinut.
4. Înmulţeşte suma obţinută cu 3.
5. Adună cele două cifre care formează produsul obţinut.
6. Caută în lista de mai jos cui corespunde numărul obţinut. Acesta este modelul tău în viaţă.

Măcar să fi fost Winston Churchill!


1. Albert Einstein
2. Maica Tereza
3. Winston Churchill
4. Mahatma Gandhi
5. Roger Federer
6. Bill Gates
7. Lance Armstrong
8. Ludwig van Beethowen
9. Traian Băsescu
10. Ion Ţiriac

duminică, 19 decembrie 2010

Felicitări, fetelor!

Echipa feminină a României a obţinut medalia de bronz la Campionatul European de Handbal. După un meci de infarct, fetele noastre au reuşit să îşi ia revanşa împotriva echipei Danemarcei. Am stat cu sufletul la gură până în ultima secundă, dar am reuşit să câştigăm. Merită felicitări fetele noastre minunate. Românii aveau nevoie de această bucurie. Viaţa este din ce în ce mai grea şi măcar mândria de a fi români să nu o pierdem. Sper să îi văd la aeroport, atunci când se vor întoarce fetele, pe Traian Băsescu, Emil Boc, Daniel Funeriu, Sorin Oprescu.




sâmbătă, 18 decembrie 2010

Domnule Băsescu, nu vi se pare că sunt prea mulţi?

Pe www.cotidianul.ro am găsit lista membrilor UDMR aflaţi în posturi de conducere în guvern, în agenţii  şi  instituţii guvernamentale şi în prefecturi. Cred că ea ar trebui cunoscută de cât mai mulţi români. Mie mi se pare că sunt prea mulţi şi sunt convins că nu criteriul competenţei a determinat numirea acestor domni în acele funcţii.
Guvern:
MARKÓ BÉLA - Viceprim-Ministru - Guvernul României
Tudor Veronka - consilier de stat, director de cabinet al viceprim-ministrului MARKÓ BÉLA
Nagy Zoltán - secretar de stat - Guv. României
Bartha Ferenc-Alpár - consilier - Guv. României
Török Annamária - consilier - Guv. României
Pásztor Gabriella - consilier de stat - Guv. României
Veres Valér - consilier – Guv. României
Péter Zsuzsanna - consilier de stat - Guv. României
Papp Erika consilier - Guv. României
László Szabolcs consilier - Guv. României
Kerekes Hajnalka consilier - Guv. României
Klein Josef consilier - Guv. României
Ábrahám Izabella - asistent guvernamental - Guv. României
CSEKE ATTILA - Ministrul Sănătăţii, Ministerul Sănătăţii
Ritli László - director cabinet al ministrului CSEKE ATTILA - MS
Deme Judit - consilier – MS
Kinizsi Zoltán - consilier - MS
Kozma András - consilier - MS
Molnár Géza - consilier - MS
Rácz Éva - consilier – MS
Sipos Emese - consilier – MS
Vass Levente - consilier – MS
BORBÉLY LÁSZLÓ Ministrul Mediului şi Pădurilor - Ministerul Mediului şi Pădurilor
Para Lóránt - secretar general adjunct - MMP
Borsos Orsolya - director cabinet al ministrului BORBÉLY LÁSZLÓ - MMP
András Gabriella - consilier – MMP
Bíró Éva - consilier – MMP
Gáspár István - consilier – MMP
Kelemen Márton - consilier – MMP
Lengyel Erika - consilier – MMP
Nyitrai Réka - consilier – MMP
Peti András - consilier – MMP
Szepessy Szabolcs - consilier – MMP
Szőcs Attila - consilier – MMP
Szele Emese - secretară - MMP
KELEMEN HUNOR - Ministrul Culturii şi Patrimoniului Naţional - Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional
Porcsalmi Bálint - director de cabinet al ministrului Kelemen Hunor - MCPN
Biró Enikő Katalin - consilier – MCPN
Debreczeni Hajnalka - consilier de presă - MCPN
Enache Radu - consilier – MCPN
Hegedüs Csilla - consilier – MCPN
Markó Magdolna - consilier – MCPN
Nagy Emese - consilier – MCPN
BORBÉLY KÁROLY - secretar de stat - Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri
CSÁKA JÓZSEF - consilier – MECMA
GÁTI ISTVÁN - secretar general adjunct al guvernului - Guvernul României
Novák Levente - consilier – Secretariatul general al Guvernului
KIRÁLY ANDRÁS - secretar de stat - Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului
SZŐCS DOMOKOS - director general – MECTS
NAGY ÉVA - director cabinet – MECTS
BORSOS KÁROLY LÁSZLÓ - consilier – MECTS
MARKÓ ATTILA - secretar de stat - Guvernul României, Departamentul pentru Relaţii Interetnice
JÁNOSI DALMA - director de cabinet la DRI
CSONTA ÁGNES - consilier DRI
MOLDOVÁN JÓZSEF - secretar de stat - Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale
SZABÓ ANDREA - consilier MCSI
CSATA KINGA - consilier MCSI
NICULESCU TÓNI - secretar de stat - Ministerul Afacerilor Externe
TÁNCZOS BARNA - secretar de stat - Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale
Haschi András - director cabinet al secretarului de stat TÁNCZOS BARNA
Lázár Zoltán - consilier al secretarului de stat TÁNCZOS BARNA
Fleischer Hilda - consilier al secretarului de stat TÁNCZOS BARNA
GROSU MAGDOLNA - şef de direcţie – Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, Direcţia diversităţii culturale
OLOSZ SZABOLCS - consilier - Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului
SZABÓ ILONA - director general adjunct - Ministerul Mediului şi Pădurilor, Direcţia Generală de Regim Silvic, Cinegetic şi Dezvoltare Forestieră
VÁMOS TIBOR - consilier juridic – Secretariatul de Stat pentru Culte
Instituţii guvernamentale:
ABOS GABRIEL - adjunctul comisarului general – Garda Naţională de Mediu
ÁGOSTON HUGÓ - membru CA - Societatea Română de Radiodifuziune
ASZTALOS CSABA - preşedinte – Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării
BALOGH SÁNDOR - director general adjunct – Regia Naţională a Pădurilor ROMSILVA
BIRÓ ALBIN - membru- Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor
CSENDES LÁSZLÓ - Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii
CSUTAK NAGY LÁSZLÓ - vicepreşedinte – Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor
DÁVID CSABA - director general – Administraţia Naţională "Apele Române"
DÁNÉ KÁROLY - director general– Editura Didactică şi Pedagogică
DEMETER ANDRÁS ISTVÁN - preşedinte - Societatea Română de Radiodifuziune
DUDÁS ANNA-MÁRIA - director general adjunct – Centrul Naţional de Calificare si Instruire Feroviară
GERÉD BEÁTRIX - vicepreşedinte – Institutul Naţional de Statistică
INCZE ZOLTÁN - director general – Administraţia Naţională a Îmbunătăţirilor Funciare
KOCSIS ANDRÁS - director general – Agenţia Naţională pentru Ameliorare si Reproducţie in Zootehnie
NAGY PÉTER TAMÁS - director - Direcţia Naţională pentru Creşterea Animalelor
KOVÁCS CSABA TIBOR - secretar general – Autoritatea Electorală Permanentă
KRÁLIK LORÁND - comisar - Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare
JUHÁSZ - BORSA KATALIN ORSOLYA - consilier - CNVM
ZOLYA LEHEL - şef cabinet – CNVM
LADÁNYI ÁRPÁD CSABA - director general – Garda Financiară
LŐRINCZ CSILLA - director – Administraţia Fondului Pentru Mediu
LUKÁCS VILMOS - director general adjunct – Compania Naţională de Investiţii
NAGY ÁGNES - membru CA - BNR
NAGY-BEGE ZOLTÁN - director general - Autoritatea Naţională de Reglementări în domeniul Energiei - Departamentul reglementare in domeniul eficienţei energetice
NAGY MIHÁLY - director adjunct – Arhivele Naţionale ale României
NAGY JÓZSEF - preşedinte – Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului
Bogos Zsolt - director cabinet – ANPM
Incze Réka - consilier - ANPM
NEMÉNYI JÓZSEF - consilier – Consiliul Concurenţei
PETE ISTVÁN - Curtea de Conturi
RÉMAN DOMOKOS GYÖRGY - director general – Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă
Kerekes Melinda - director general adjunct - ANCA
ROSTÁS PÉTER ISTVÁN - membru CA - Societatea Română de Televiziune
RÜCZ (DÁNÉ) ERZSÉBET adjunct al Avocatului Poporului – Avocatul Poporului
SEBESI KAREN ATTILA - membru CA - Societatea Română de Televiziune
SZÁSZ ATTILA – membru - Consiliul Naţional al Audiovizualului
SZÉLL LŐRINCZ - vicepreşedinte – Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret
GÁJ NÁNDOR - director – Direcţia Informare şi Programe pentru Tineret
Juhász - Borsa Róbert Dávid - consilier ANST
SZTANKOVSZKY ATTILA - director general – Laboratorul Central pentru Controlul Calităţii Seminţelor
TÖRÖK ERNŐ – membru - Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor
TAKÁCS MIHÁLY - director - Unitatea Centrală pentru Reforma Administraţiei Publice, Ministerul Administraţiei şi Internelor
TÓTH FERENC - director general adjunct - SNGN Romgaz SA
VAJDA BORBÁLA - preşedinte - Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare
VAJDA ZSOMBOR - vicepreşedinte – Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România ( C.N.A.D.N.R)
VERESS EDMUND - inspector general - Inspectoratul de Stat în Construcţii
VARGA GÁBOR - director general – Oficiului de Stat pentru Invenţii si Mărci
Prefecturi:
DÉZSI ATTILA - prefect Judeţul Hunedoara
GYÖRGY ERVIN - prefect Judeţul Covasna
LADÁNYI LÁSZLÓ-ZSOLT - prefect Judeţul Harghita
SZÉKELY LEVENTE - prefect Judeţul Vaslui
VÉGH SÁNDOR - prefect Judeţul Sălaj
AMBRUS KAROLY – subprefect Judeţul Braşov
BÖNDI GYÖNGYIKE - subprefect Judeţul Maramureş
HORVÁTH LEVENTE-ÁKOS - subprefect Judeţul Arad
PATAKI CSABA - subprefect Judeţul Satu Mare

Ne facem datoria şi aşteptăm conducătorii care să ne merite

În ultimii doi ani viaţa românilor s-a schimbat mult în rău. Trăim mai prost, suntem mai umiliţi şi mulţi şi-au pierdut speranţa într-un viitor mai bun. Încercăm însă să ne facem datoria şi păstrăm credinţa că Dumnezeu nu ne-a uitat. Mai devreme sau mai târziu, vom primi ceea ce merităm. Se va dovedi că minciuna are picioare scurte, iar binele va birui până la urmă răul. E important să nu renunţăm la luptă şi să încercăm să facem tot ceea ce depinde de noi ca pierderile produse de actuala guvernare să nu fie ireversibile. Va exista un moment când prăbuşirea se va încheia şi atunci va trebui să reclădim ceea ce a fost distrus. Speranţa nu va muri din sufletele noastre şi, oricât de greu ne va fi, vom rezista. Sunt sigur că va veni ziua când vom avea conducătorii care să ne merite. Nu mai e mult până în 2012.

Nu-i aşa că sunt frumoşi?

Am participat aseară la serbarea de Moş Crăciun a grupei pregătitoare de la Şcoala Generală nr 181. ,,Doamna'' şi cei 29 de copilaşi au pregătit un minunat program artistic. Chiar dacă s-au mai încurcat la poezii, cântecele şi dansurile au fost nemaipomenite.
Fetiţa mea m-a convins că dansurile populare sunt marea ei dragoste. Până acum a făcut doar dansuri latino-americane. Oare unde o să găsesc o şcoală unde să-şi poată dezvolta aptitudinile?



































vineri, 17 decembrie 2010

Vă mulţumesc, Domnule Primar!

În urmă cu aproximativ un an, îl rugam pe domnul Chiliman să găsească o soluţie pentru amenajarea unui loc de joacă pentru copiii din cartierul Străuleşti. I-am şi dat câteva sugestii indicând 3 terenuri de la capătul  traseului troleibuzului 97. Domnul Primar a promis că va analiza situaţia juridică a terenurilor indicate şi că va găsi cea mai bună soluţie. Timpul a trecut şi am pierdut din vedere solicitarea pe care am făcut-o. 
Astăzi, împreună cu Alinuţa, am mers cu sania la capătul liniei troleibuzului 97. Acolo am avut o surpriză foarte plăcută. Am găsit un mic loc de joacă amenajat pe unul dintre terenuri. Nu este mare, dar este frumos. Am aflat de la vecini că a fost amenajat în urmă cu două săptămâni. Mă bucur din suflet pentru că domnul  Chiliman a reuşit să îşi îndeplinească promisiunea. De astfel de primari avem nevoie. Vă mulţumesc din suflet, Domnule Primar!