Aveam 18 ani şi 2 luni. În iunie 1989 terminasem Liceul Economic din Tg-Jiu. Din 11 august lucram la Cooperativa de Consum Tg-Cărbuneşti. Eram la birou când, la ora prânzului, am aflat că Nicolae Ceauşescu a fugit. Am mers la o mătuşă care locuia vis-a-vis de clădirea în care lucram şi am urmărit transmisiunea TVR preţ de câteva minute. Nu ştiam dacă să mă bucur sau să mă întristez pentru faptul că am rămas fără Ceauşescu. Eram doar un copil. Mătuşa mea plângea şi îl regreta. M-am întors la birou şi mi-am continuat programul de lucru. Începând cu a doua zi am cumpărat zilnic câte 2-3 ziare cam până în luna iunie, după ,,mineriadă''. Am păstrat acele ziare vreo 13 ani. Ştiam că vor reprezenta importante documente istorice pe care le voi putea folosi pentru a reconstitui istoria acelor evenimente. Între timp, viaţa a făcut să ajung tot mai rar acasă la părinţi. La un moment dat, acum vreo 7 ani, am aflat că părinţii mei se săturaseră de acea ,,maculatură'' şi au dat foc ziarelor. Nu pot să spun cât de mult am suferit! Sunt convins că aş fi avut, ca profesor de istorie, mare nevoie de acele ziare. Treptat, am aflat că revoluţia nu a existat. Dar peste o mie de români au murit pentru libertate. Ei nu trebuie uitaţi!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu