Povestea celor o mie de cocori

Printre victimele bombei atomice de la Hiroshima s-a numărat şi o fetiţă pe nume Sadako Sasaki. Ea nu a murit în ziua de 6 august 1945, dar din cauza radiaţiilor s-a îmbolnăvit de leucemie. După o îndelungată perioadă de spitalizare, în ciuda eforturilor medicilor, Sadako şi-a dat seama că nu se va mai putea vindeca. Când a văzut că nimic nu o poate ajuta, ea s-a gândit să apeleze la tradiţiile nipone. A sperat că se va vindeca dacă va reuşi să facă o mie de cocori de hârtie în tehnica origami. Deşi era din ce în ce mai slăbită de boală, s-a apucat de lucru. Cu fiecare cocor pe care îl construia, speranţele ei de vindecare creşteau. Dar forţele îi scădeau tot mai mult şi îi era din ce în ce mai greu să îndoaie hârtia şi să-i dea forma păsării. Se chinuia să mai facă un cocor, apoi încă unul şi încă unul. Camera ei de spital s-a umplut treptat de cocori. Cei din jurul său ştiau că totul este în zadar, că boala avansează nemilos, dar o urmă de speranţă rămăsese şi în sufletele lor. 

Micuţa Sadako s-a stins din viaţă înconjurată de cocori. Nu a reuşit să ajungă la o mie, deşi până în ultima clipă a sperat că va reuşi. Lupta ei pentru viaţă a impresionat însă întreaga lume. În amintirea ei, în Parcul Memorial al Păcii din Hiroshima închinat victimelor bombei atomice, a fost construit Turnul celor o mie de cocori. Toţi cei care vin să vadă monumentul lasă alături, ca semn de preţuire şi veşnică amintire, cocori de hârtie.