“Nu contează 100% salariul. Este vorba de demnitatea omului de la catedră. Or, în ziua de astăzi a fi cadru didactic înseamnă a fi un om cam prostuţ, înseamnă a fi cam limitat, cam sărac, un om care poate fi făcut oricum pentru că niciodată nu va riposta. S-ar putea ca elevii mai mari, deci nu cei din învăţământul primar, să înţeleagă că dascălul respectiv a fost obligat să facă lucrul acesta. S-ar putea ca elevul respectiv să înţeleagă că un cadru didactic nu poate să-şi desfăşoare activitatea la clasă în momentul în care toate problemele năvălesc asupra lui. În momentul în care nu ştie dacă mâine mai are să îi pună copilului pe masă de mâncare, nu ştie dacă are să-i plătească căminul sau cartela, nu ştie dacă are să-i plătească trenul... Dacă are nevoie de doctor... trebuie să meargă la spital, nu ştie dacă mai are bani măcar să se deplaseze acolo. Sunt multe cadre didactice care, deşi sunt bolnave, refuză să intre în concediu medical ca să nu piardă din salariu... ...Probabil că o să se supere o parte dintre colegii mei dar convingerea mea e că noi, cadrele didactice, am greşit şi greşim foarte mult. E necesar să-i învăţăm de mici pe oameni că trebuie să aibă nişte idealuri pe care să le urmărească poate de-a lungul întregii vieţi şi să-i învăţăm că au nişte drepturi. Şi dacă au nişte drepturi, atunci au şi dreptul de a lupta pentru ele! Dar, vedeţi dvs., în momentul în care primeşti 4- 5 milioane de lei vechi pe lună, şi când ştii că te aşteaptă două-trei guri acasă şi nu ştii ce să faci mai repede cu banii aceia... este pur şi simplu o îndobitocire. Ştii că dacă nu i-ai mai avea nici pe aceia, nu vei mai putea să aduci copilului nici măcar felia aia de pâine cu margarină pe masă. Şi atunci ... accepţi, înghiţi şi speri că într-o bună zi Dumnezeu va face ceva pentru tine!....
... Cert este că eu nu voi renunţa. Nu voi renunţa sub nicio formă decât atunci când va fi aplicată legea. Este păcat pentru dumnealor să facă din mine un martir sau un simbol. Pentru că eu, Anghel Cristiana Irina, sunt un om absolut normal. Nimic din ce este omenesc nu-mi este străin. Am şi eu păcatele mele, lucruri bune dar şi defecte şi ar fi păcat pentru cei care ne conduc să facă din mine un simbol. Există marele risc de a se întâmpla lucrul acesta pentru că eu am spus: dacă este cazul, Crăciunul mă va prinde aici, în spital, eventual cu perfuzii pentru că nu voi rezista, organismul va ceda până atunci, dar hotărâtă să nu renunţ decât atunci când Legea 221 va fi aplicată”.
Sursa: www.ziuaonline.ro
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu