Sunt nimic fără tine.

Îmi este greu, minune, fără tine. Îmi lipseşti deja atât de mult. Noaptea mi se va părea o veşnicie. Şi măcar de-ar fi numai una. Acum mă rog la Dumnezeu să te întorci cât mai repede acasă.
Zile întregi te văd doar dimineaţa la plecare şi te găsesc când vin seara târziu dormind. Dar ştiu că eşti acasă, că eşti bine şi că noaptea te voi putea ţine din nou în braţe. Acum nu te voi putea săruta la culcare, nu voi avea mânuţa ta pe pieptul meu, nu voi putea să-ţi mângâi obrăjorii.
Îmi e atât de greu fără tine, fetiţa mea! Aş da orice ca să te pot avea lângă mine. Tu eşti totul pentru mine, eşti tot ceea ce contează cu adevărat în viaţă. Acum realizez că toată zbaterea mea pentru elevi, pentru liceu, pentru oameni, pentru sindicat nu contează. Doar tu contezi, minunea mea. Iartă-mă pentru faptul că eu nu ştiu să fiu egoist si mă gândesc de mult prea multe ori la oamenii din jur.
Să-ţi dea Dumnezeu sănătate, puiul meu şi să te întorci repede acasă. Eu, tatăl tău, te aştept.