Unde se duc banii încasaţi din închirierea sălilor de sport?

      Până în urmă cu doi ani, mă ocupam de pregătirea echipei de fotbal din Colegiul Tehnic Media pentru Cupa Liceelor. Pe timpul iernii, antrenamentele şi meciurile amicale le desfăşuram, în cea mai mare parte, în sala colegiului nostru. Directoarea colegiului ne-a permis chiar şi organizarea unor mini-competiţii la care participau 4-6 echipe. Astfel că mulţi liceeni au profitat de posibilitatea de a se antrena şi juca gratis într-o sală de sport. Pentru că sala noastră nu are dimensiuni standard, uneori mergeam să jucăm meciuri de pregătire în alte săli. Cu ajutorul unor prieteni inimoşi, am reuşit să ofer posibilitatea unor echipe de liceeni să joace în săli cu dimensiuni comparabile cu cele ale Sălii Polivalente. Ţin să mulţumesc pentru sprijinul acordat atunci domnului Dorin Stoican, director al Şcolii Generale nr. 162 din sectorul 1 şi domnului Dan Robe, patronul echipei de futsal SMART Bucureşti. Ei au oferit gratuit sălile pe care le aveau la dispoziţie şi astfel au promovat futsalul în rândurile tinerilor.

      Au existat atunci şi situaţii în care am fost nevoiţi să plătim unor paznici sau unor profesori pentru a putea juca meciurile de pregătire. Aceste situaţii, aceste atitudini m-au deranjat foarte mult. Consider că liceenii, copiii in general, ar trebui să aibă accesul gratuit în toate sălile şi terenurile de sport ale unităţilor şcolare. Nu este posibil ca unele persoane să acumuleze câştiguri materiale de pe urma practicării sportului de către tineri. Sper ca toţi inspectorii şi directorii unităţilor şcolare să înţeleagă faptul că spaţiile şi terenurile care aparţin unităţilor şcolare nu sunt moşiile lor. La primăvară, în limita timpului liber extrem de puţin pe care îl am, o să încerc să organizez nişte meciuri amicale pentru echipa colegiului în care predau. Atunci o să văd exact cum mai stau lucrurile. Bănuiesc că nu s-a schimbat nimic. Ba, dimpotrivă!