Niciodată nu am putut să mă desprind de lumea copilăriei. Întotdeauna am încercat să mă întorc la acei ani prin amintiri şi prin activităţile desfăşurate alături de copii. Acum sunt din nou copil alături de Alinuţa. Sunt frăţiorul ei mai mare, sunt partenerul ei de joacă. Atunci când facem nebunii împreună uit de toate necazurile vieţii, uit de mizeria care ne înconjoară şi măcar pentru câteva minute sunt din nou copilul de altădată.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Cred ca sunt putini cei care nu si-ar dori sa mai fie copii!Daca as putea sa imi pun o dorinta , ar fi sa retraiesc copilaria impreuna cu toti cei dragi (care acum nu mai sunt ) in jurul meu .Amintirile copilariei , ale adolescentei si tineretii te fac de multe ori sa zambesti si te ajuta sa treci peste momentele grele inerente vietii de zi cu zi .
Este atat de important sa nu uitam ca am fost copii ,pentru ca altfel ii intelegem si pe copiii nostyri si pe elevii nostri. Din pacate multi dintre cei care hotarasc soarta invatamantului uita ca au fost si ei o data copii si elevi.
Sa pastram cu sfintenie amintirea copilariei si a tot ce a fost frumos in viata noastra , sa nu ii uitam nici pe cei care ne-au fost alaturi in cresterea noastra! Si de cate ori ne este greu si nu numai, sa ne aruncam in amintiri . Este atat de adevarat ca AMINTIRILE SUNT RAIUL DIN CARE NIMENI NU TE POATE ALUNGA!!!!
Trimiteți un comentariu