Consider că în cei 14 ani de activitate la catedră am acumulat o experienţă didactică bogată. În fiecare an apar şi noi situaţii în care trebuie să gândesc că înainte de a fi profesor sunt om. De la începutul carierei, m-am străduit să fiu principial, să respect reguli şi să impun respectarea lor. Îmi sunt dragi elevii mei, sunt cât se poate de indulgent, dar nu renunţ nici la o oarecare doză de exigenţă. Nimic nu mă deranjează mai mult decât indiferenţa elevilor. Întotdeauna le spun că ei sunt primii care trebuie să fie preocupaţi de soarta lor, ei trebuie să-şi urmărească scopurile şi să-şi realizeze interesele şi doar după aceea poate să intervină indulgenţa mea.
Am fost nevoit şi zilele acestea să încerc să-i înţeleg pe copii. Am reuşit doar în unele dintre cazuri. Am avut un elev care a lipsit aproape tot semestrul pentru că a suferit un cumplit accident de circulaţie în care şi-a rupt ambele picioare. În ultimele săptămâni, a apărut sporadic la liceu, deplasându-se foarte greu, ajutat de un cadru metalic. Fiind în clasa a 12-a, am reuşit să-i dau două note în ultimele două ore de curs şi l-am ajutat să promoveze. Nu am putut să fac nimic pentru o elevă de clasa a 11-a care a venit doar în ultima oră de curs şi mi-a spus că nu a putut veni la ore deoarece a stat lângă mama ei care este paralizată. Nu am putut să o ajut nici pe o altă elevă care s-a prezentat tot în ultima oră de curs şi mi-a spus că a născut acum 2 săptămâni. Deşi avea 4 note, am reuşit să îi acord cea de-a 5-a notă, de trecere, unei eleve de clasa a 9-a care suferă de un anevrism cerebral din cauza căruia lipseşte de multe ori de la şcoală. Sunt doar câteva dintre cazurile pe care a trebuit să le judec nu doar cu mintea, ci şi cu sufletul. Întotdeauna mă gândesc să fac cât de mult bine pot, dar în acelaşi timp mă străduiesc să respect regulile, nu doar pe cele prevăzute în regulamentele şcolare, ci şi pe acelea pe care le stabilesc de la început împreună cu elevii mei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu