joi, 17 mai 2012

O să-mi fie dor de voi, dragilor!

       Îmi sunteţi dragi, pentru că aţi crescut sub ochii mei. Eraţi mici şi speriaţi, atunci când, cu 4 ani în urmă, aţi nimerit în clasa la care fusesem numit diriginte. Am avut grijă de voi şi m-am chinuit să vă fac să deveniţi absolvenţi. Nu v-a plăcut cartea, dar aţi fost copii cuminţi. Veţi mai fi doar 2 săptămâni elevii mei. O să vă simt lipsa. Aţi fost 4 ani copiii mei şi veţi rămâne, pentru o viaţă, prietenii mei.

2 comentarii:

Adina spunea...

ei hai!
pune o poza de grup sa-ti vedem clasa.

carmen.yq spunea...

Trebuie sa recuosc ca te admir, profesore....ma-ntreb uneori unde-am ajunge dacă și noi, stâlpii acestei societăți anemice, ne-am clătina. O facem totuși, din nefericire, în cea mai mai parte...ne modelăm din ce în ce mai mult pe tiparul conturat de sisteme bolnăvicioase, lipsite de orice tentă valorică, bazate doar pe superficialitate și interese meschine.
Din acest motiv, mă simt datoare a sublinia că adevăratul dascăl român, centrat pe promovarea unei personalități respectabile, utile societății din care face parte, încă există, deși este marcat de pecetea misionarului, aspect care însă va constitui întotodeuna o piedică în calea celor ce desconsideră individul uman perceput prin prisma propriilor calități și achiziții personale.