Vorbeam zilele trecute cu un prieten despre cât de rău o duc profesorii din sistemul de învăţământ preuniversitar şi cât o duc de bine în aceste vremuri de criză mulţi dintre directori şi inspectori. Din auzite, colegul ştia despre tot felul de modalităţi prin care se rotunjesc veniturile unora. Din ceea ce îmi spunea, printre cei care o duc cel mai bine par a fi directoarele de grădiniţe. Mie îmi este greu să cred că pentru înscrierea unui copil la grădiniţă, în fiecare toamnă, părinţii trebuie să scoată 500 de euro din buzunar. Dacă este aşa, atunci cred că este o ticăloşie fără limite. Este adevărat şi faptul că, în fiecare an, numărul locurilor în grădiniţe este mai mic decât cel al copiilor de vârstă preşcolară, dar nu pot să accept faptul că se pot face bani speculând o astfel de situaţie. Soţia mea este educatoare şi ştiu că orice copil a dorit să se înscrie la cele 3 grădiniţe unde ea a lucrat, s-a şi înscris fără probleme. Probabil că grădiniţele respective nu au fost printre cele căutate sau poate că directoarele respective sunt excepţiile care confirmă regula.
O vorbă din bătrâni spune că nu este prost cine cere, ci este prost acela care dă. Eu am avut norocul ca educatoarea fetiţei mele să fie chiar soţia mea şi nu am fost pus în faţa unei astfel de situaţii. Nu cred că aş fi avut de unde să dau atâţia bani şi nici nu i-aş fi dat. Sper din tot sufletul ca prietenul meu să se fi referit la un caz izolat sau spusele sale să fie doar un zvon. Dacă aceasta este realitatea, atunci îmi este clar de ce părinţii şi copiii, de la cele mai mici vârste, au părere proastă despre şcoala românească şi despre cei care o slujesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu