Am recitit ,,Memoriile'' lui I.G. Duca şi am rămas impresionat de atenţia acordată în 1917 de liberali unui simbol al istoriei neamului românesc: capul lui Mihai Viteazul.
,,...Am pornit acolo (în Rusia) pe Gârboviceanu şi i-am încredinţat...capul lui Mihai Viteazul, capul luat de la Mănăstirea Dealu în momentul invaziei germane, ca nu cumva acest adevărat simbol al unităţii noastre naţionale să cadă în mâinile duşmanilor şi în special ale ungurilor. Epopeea lui Gârboviceanu cu craniul Marelui Voievod în Rusia revoluţionară merită să fie scrisă, istorica relicvă ascunsă în cutii de pălării spre a nu deştepta atenţia agenţilor bolşevici. Spaima perpetuă a sărmanului conu' Petrache Gârboviceanu, conştiinţa răspunderii ce i se încredinţase, lupta aceasta de-a ascunselea cu capul lui Mihai Viteazul e o adevărată tragi-comedie. În orice caz este curios şi foarte simptomatic cum simbolul unităţii noastre naţionale a trebuit să treacă prin aceleaşi neînchipuite vicisitudini prin care a trecut statul român însuşi până să ajungă la înfăptuirea unitpăţii sale. Şi capul lui Mihai Viteazul a fost cu alai readus în Mitropolia de la Iaşi aproape în acelaşi moment în care trupele se pregăteau să reia armele şi cu Aliaţii învingători să înainteze peste Carpaţi, spre Alba Iulia şi spre câmpia de la Turda unde spada trădătoare a lui Basta retezase acest cap, omorând Voievodul, dar neputând să distrugă marea idee politică, marele ideal naţional pe care îl înfăptuise vremelnic, dar cu atâta putere şi cu atâta strălucire.''
Sunt mândru că sunt liberal şi chiar şi eu simt pe umeri apăsarea istoriei. De aici vine uriaşa diferenţă dintre politicienii liberali şi restul. Noi, liberalii, avem datoria să încercăm să ne ridicăm la înălţimea înaintaşilor.
Un comentariu:
Huă, aţi impuscat taranii la 1907
Trimiteți un comentariu