Despre foştii elevi

         De 14 ani sunt profesor în Colegiul Tehnic Media. Mi-au trecut prin faţa ochilor mii de copii. Pe cei mai mulţi dintre ei îi ţin minte şi cu unii chiar am bucuria să mă reîntâlnesc. Bucuria reîntâlnirii este de foarte multe ori reciprocă, fapt ce dovedeşte că eu chiar mi-am făcut datoria faţă de elevii mei. Din păcate, pe unii i-am mai şi uitat. Mi se întâmplă ca uneori să mi se spună ceva despre un fost elev pe care nu mi-l mai aduc aminte. Întotdeauna este o mare bucurie reîntâlnirea cu un elev care doreşte să discute cu mine. Mă simt apropiat de foştii mei elevi şi unii chiar mă consideră un prieten mai mare.

        Zilele trecut m-am reîntâlnit, după 8 ani, cu Ioana Georgescu, o foarte bună elevă, care, din nefericire, nu a avut un viitor atât de luminos cum am crezut eu că va avea. Astăzi, m-am reîntâlnit, după vreo 3 ani, cu ,,Dumi'', unul dintre cei mai mari ,,şmecheri'' pe care i-a avut liceul nostru. Acest băiat a avut însă întotdeauna un mare respect faţă de mine şi, în general, faţă de profesori. În liceul nostru, am avut întotdeauna astfel de elevi care au stat mai rău cu prezenţa la ore, dar au avut bun simţ şi nu au creat probleme grave de indisciplină.

      Spre seară, unul dintre cei mai buni elevi pe care i-a avut liceul nostru, Andrei Crăiţoiu, m-a anunţat că mă va ajuta să le facem o bucurie fotbaliştilor din Colegiul Tehnic Media şi că, săptămâna viitoare, va veni în liceu ca să discute cu mine. Mă bucur mult de tot să constat că, deşi au trecut vreo 6 ani de când a absolvit, Andrei nu ne-a uitat şi întotdeauna încearcă să ajute elevii din liceul nostru.