În curând, poate chiar la sfârşitul lunii februarie, vom afla ceea ce ne pregătesc guvernanţii. Vom vedea cum gândesc ei să realizeze Reforma şcolii româneşti. Vom şti dacă semnalele de alarmă, trase de mulţi dintre noi şi de către o parte a presei, au fost justificate sau dacă ne-am alarmat fără rost.
Şcoala românească se află în impas de multă vreme. Sunt multe problemele de care ne lovim şi care ar trebui rezolvate. Reforma în învăţământ, fără nici o îndoială, trebuie realizată. Dar trebuie făcută Reforma noastră, cu noi şi în folosul deopotrivă al societăţii româneşti, al profesorilor, părinţilor şi al elevilor. Dacă se produc schimbări doar de dragul schimbării, doar pentru că aşa cere Uniunea Europeană, pentru că trebuie realizată descentralizarea sau pentru că este criză, atunci nu am făcut nimic şi riscăm să stricăm şi ceea ce a mai rămas bun în sistemul de învăţământ românesc.
Guvernanţii ar trebui să găsească răspunsurile la problemele pe care le-au identificat în interiorul sistemului de învăţământ, cu ajutorul oamenilor care slujesc şcoala românească de la catedră şi nu doar cu al celor din birourile ministeriale sau sindicale. Îmi este teamă că rezolvările care vor fi găsite de către aceştia nu vor fi cele corecte. În plus, pe lângă problemele reale, cronice, grave pe care şi noi, dascălii, dorim să le rezolvăm, vor apărea altele care îi vor aduce pe truditorii şcolii în pragul unor mari nemulţumiri.
De ce în loc să rezolvăm nişte probleme care împiedică funcţionarea eficientă a sistemului de învăţământ creăm altele mult mai periculoase? De ce nu încercăm să păstrăm ceea poate fi păstrat şi încercăm să schimbăm sistemul din temelii? Cui foloseşte de pildă desfiinţarea titularizării în învăţământ? De ce să mărim numărul elevilor dintr-o clasă, când se lucrează foarte greu în condiţiile actuale cu 20, 25 sau 30 de elevi? De ce în loc să motivăm financiar cadrele didactice pentru a desfăşura o muncă de calitate, îi aducem la limita subzistenţei prin desfiinţarea sporurilor şi a acelor adaosuri salariale pe care le primesc profesorii performanţi? De ce în loc să încercăm să păstrăm oamenii valoroşi în sistemul de învăţământ, îi facem să se simtă ca frunzele bătute de vânt şi îi împingem spre alte ocupaţii mai bine remunerate, mai liniştite, mai apreciate de către societate?
Nu mai avem prea mult de aşteptat până când vom afla ce urmează cu adevărat să ni se întâmple. Dar mai este suficient timp pentru a împiedica săvârşirea unor mari greşeli cu urmări incalculabile pentru viitorul României.
(Articol publicat în ,,Tribuna Învăţământului'')
Şcoala românească se află în impas de multă vreme. Sunt multe problemele de care ne lovim şi care ar trebui rezolvate. Reforma în învăţământ, fără nici o îndoială, trebuie realizată. Dar trebuie făcută Reforma noastră, cu noi şi în folosul deopotrivă al societăţii româneşti, al profesorilor, părinţilor şi al elevilor. Dacă se produc schimbări doar de dragul schimbării, doar pentru că aşa cere Uniunea Europeană, pentru că trebuie realizată descentralizarea sau pentru că este criză, atunci nu am făcut nimic şi riscăm să stricăm şi ceea ce a mai rămas bun în sistemul de învăţământ românesc.
Guvernanţii ar trebui să găsească răspunsurile la problemele pe care le-au identificat în interiorul sistemului de învăţământ, cu ajutorul oamenilor care slujesc şcoala românească de la catedră şi nu doar cu al celor din birourile ministeriale sau sindicale. Îmi este teamă că rezolvările care vor fi găsite de către aceştia nu vor fi cele corecte. În plus, pe lângă problemele reale, cronice, grave pe care şi noi, dascălii, dorim să le rezolvăm, vor apărea altele care îi vor aduce pe truditorii şcolii în pragul unor mari nemulţumiri.
De ce în loc să rezolvăm nişte probleme care împiedică funcţionarea eficientă a sistemului de învăţământ creăm altele mult mai periculoase? De ce nu încercăm să păstrăm ceea poate fi păstrat şi încercăm să schimbăm sistemul din temelii? Cui foloseşte de pildă desfiinţarea titularizării în învăţământ? De ce să mărim numărul elevilor dintr-o clasă, când se lucrează foarte greu în condiţiile actuale cu 20, 25 sau 30 de elevi? De ce în loc să motivăm financiar cadrele didactice pentru a desfăşura o muncă de calitate, îi aducem la limita subzistenţei prin desfiinţarea sporurilor şi a acelor adaosuri salariale pe care le primesc profesorii performanţi? De ce în loc să încercăm să păstrăm oamenii valoroşi în sistemul de învăţământ, îi facem să se simtă ca frunzele bătute de vânt şi îi împingem spre alte ocupaţii mai bine remunerate, mai liniştite, mai apreciate de către societate?
Nu mai avem prea mult de aşteptat până când vom afla ce urmează cu adevărat să ni se întâmple. Dar mai este suficient timp pentru a împiedica săvârşirea unor mari greşeli cu urmări incalculabile pentru viitorul României.
(Articol publicat în ,,Tribuna Învăţământului'')
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu