De ce a fost să se întâmple aşa? De ce soarta ta a fost atât de crudă? De ce era nevoie de atâta durere, de atâtea lacrimi? Nimeni nu va şti vreodată de ce. Vei rămâne mereu în sufletele noastre. Nu te vom uita niciodată. Ţi-a fost scris să mergi atât de repede alături de Hâldan, un alt mare dinamovist plecat devreme dintre noi.
De ce trebuia să fii şi tu o legendă? Ce minunat era să fi fost doar un mare handbalist. Handbalul românesc va fi acum şi mai sărac. Ne vor lipsi golurile tale. Ne vei lipsi, uriaşule! Să-ţi fie ţărâna uşoară. Dumnezeu să te odihnească!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu