Între ciocan şi nicovală sau între aplicarea legii şi pierderea sporurilor

Am sperat că ni se vor mări salariile şi ne-am lăsat amăgiţi timp de câteva luni. Nici nu concepeam faptul că am putea pierde chiar şi câteva procente din creşterea salarială de fix 50%, aşa cum scria presa, dar care în realitate era în jur de 45%. Timpul a trecut şi ne-am văzut confruntaţi cu greaua moştenire, cu recesiunea economică, cu criza gazului rusesc, cu demisiile miniştrilor de Interne şi cu alte catastrofe, apărute tocmai acum când dascălii români trebuiau să primească ,,enorma'' majorare salarială de 33%.
Ce au gândit domnii Băsescu şi Boc? Cum ar putea să-i tempereze pe profesori din elanul revendicărilor salariale? Cum altfel decât ameninţându-i cu tăierea sporurilor, primelor şi indemnizaţiilor. Nu toţi, dar mai mult de jumătate dintre profesori beneficiază de unul sau mai multe dintre următoarele sporuri, prime sau indemnizaţiii: salariul sau gradaţia de merit, indemnizaţia de dirigenţie, premiul de 2%, sporul de ecran, sporul de rural, premiul anual etc. Prin pierderea acestora, salariile actuale ale profesorilor s-ar reduce cu aproximativ o treime.
Ce îşi doresc acum cel mai mult profesorii? Să se aplice legea care prevede majorări salariale de 33%, 45% sau 50%? Din păcate, nu. Am ajuns în situaţia să ne temem că vom pierde şi aceste mici adaosuri salariale şi ne dorim mai mult păstrarea actualelor salarii decât o ipotetică şi îndepărtată creştere salarială.