Când am înscris-o pe fetiţa mea în clasa I, credeam că vom avea acelaşi drum şi de aceea am ales o şcoală obişnuită, aflată în apropierea colegiului tehnic unde predam. Între timp, eu îmi desfăşor activitatea în ISMB, iar fetiţa mea este eleva şcolii din cartierul Dămăroaia. Am avut bucuria de a participa la festivitatea de deschidere a anului şcolar la această şcoală şi chiar am fost în sală, timp de 15 minute, la prima şedinţă cu părinţii. În rest, nu am, din păcate, nicio legătură cu activitatea şcolară a fiicei mele. Dimineaţa, eu plec prea devreme, iar seara vin prea târziu, pentru a mai putea să discut cu ea despre ceea ce face la şcoală. Mă bucură mult faptul că îi place să meargă şi îi place să discute despre şcoală. Noi ne-am temut că s-ar putea să nu-i placă şi că nu o să-i convină să rămână singură într-un colectiv atât de mare şi cu o ,,doamnă'' pe care nu o cunoaşte. La grădiniţă, în toţi cei 4 ani, ,,doamna'' a fost chiar mămica ei.
Clasa în care învaţă fetiţa mea nu are o învăţătoare calificată, ci doar în curs de calificare şi totuşi eu sunt liniştit. Pentru acest nivel, eu cred că este important colectivul, iar omul de la catedră trebuie, în primul rând, să iubească mult copiii. Poate că în anii următori, atunci când cerinţele vor fi mai mari, va avea şi un învăţător calificat sau vom alege noi o altă şcoală. Deocamdată, mă bucur că şcoala este pentru fetiţa mea un mediu atrăgător. Sper că în viitor timpul pe care îl petrec zilnic în ISMB se va reduce la 8-9 ore şi astfel voi avea posibilitatea să o ajut pe fiica mea la efectuarea temelor sau măcar voi putea să o sărut înainte de culcare.
Deşi sunt uneori momente când mi-ar plăcea să stau mai mult timp cu fetiţa mea, mă consolez cu gândul că, în timpul când ea îşi face singură temele, eu încerc să rezolv problemele sistemului de învăţământ bucureştean şi fac tot ceea ce îmi stă în puteri ca şi alţi copii să aibă posibilitatea de a merge la şcoală, de a învăţa carte şi de a fi în siguranţă. Ştiind aceste lucruri, fetiţa mea mă va ierta pentru că petrec zilnic atât de puţine minute alături de ea.
Clasa în care învaţă fetiţa mea nu are o învăţătoare calificată, ci doar în curs de calificare şi totuşi eu sunt liniştit. Pentru acest nivel, eu cred că este important colectivul, iar omul de la catedră trebuie, în primul rând, să iubească mult copiii. Poate că în anii următori, atunci când cerinţele vor fi mai mari, va avea şi un învăţător calificat sau vom alege noi o altă şcoală. Deocamdată, mă bucur că şcoala este pentru fetiţa mea un mediu atrăgător. Sper că în viitor timpul pe care îl petrec zilnic în ISMB se va reduce la 8-9 ore şi astfel voi avea posibilitatea să o ajut pe fiica mea la efectuarea temelor sau măcar voi putea să o sărut înainte de culcare.
Deşi sunt uneori momente când mi-ar plăcea să stau mai mult timp cu fetiţa mea, mă consolez cu gândul că, în timpul când ea îşi face singură temele, eu încerc să rezolv problemele sistemului de învăţământ bucureştean şi fac tot ceea ce îmi stă în puteri ca şi alţi copii să aibă posibilitatea de a merge la şcoală, de a învăţa carte şi de a fi în siguranţă. Ştiind aceste lucruri, fetiţa mea mă va ierta pentru că petrec zilnic atât de puţine minute alături de ea.
5 comentarii:
Halal inspector general! Daca nu ati fost in stare sa rezolvati problema fiicei cu invatatoarea cum o sa rezolvati probleme sistemului de invatamant???
Nu m-a interesat invatatoarea in mod deosebit, ci colectivul de elevi, conditiile sanitare, siguranta copiilor, modul in care directorul isi indeplineste atributiile. Si eu nu pot sa-i multiplic pe invatatori. Este o realitate faptul ca a existat un deficit de personal. Eu nu am intervenit niciodata pentru a-mi rezolva probleme personale sau de familie. Fetita mea este si ea eleva, la fel ca toti ceilalti elevi ai Capitalei. Sotia mea este cadru didactic, dar, pentru mine ca inspector scolar, este doar un cadru didactic, la fel ca toti ceilalti.
Este un deficit - sau mai bine zis a fost - un deficit de personal pentru invatamantul primar in Bucuresti. Au fost angajati si pensionari si necalificati si nu putini. Situatia nu e roza nici pentru limbile straine unde si acolo au fost ore neocupate...
Si o invatatoare in curs de calificare sau total necalificata poate sa faca treaba foarte buna. Important este ca ea sa-si faca activitatea cu placere si sa fie procupata de pregatirea si de perfectionarea profesionala. Remarca anonimului din 30 septembrie 2012, 00:16 este total deplasata.
Desi in multe momente l-am criticat pe domnul Malaelea pentru limbajul de lemn,stereotip,din multe din comentariile sale,acum il felicit pentru faptul ca are incredere in aceasta invatatoare si nu a intervenit pentru ca fetita sa sa fie mutata la alta clasa.
Succes in continuare.
Fernando Marcu de la PDL.
Trimiteți un comentariu