Cum erau profesorii şi elevii în urmă cu 25 de ani

      La un moment dat, voi încerca să fac o analiză personală a examenului de bacalaureat din acest an şi chiar o analiză a stării actuale a învăţământului românesc. Deocamdată, încă reflectez asupra unor aspecte şi încerc să-mi dau seama dacă există şi circumstanţe atenuante pentru unele persoane cu funcţii în sistemul de învăţământ preuniversitar, care par a fi cei mai vinovaţi pentru actuala situaţie. Fără să stau prea mult să mă gândesc, pot să găsesc multe deosebiri fundamentale între situaţia de acum 25 de ani şi situaţia de astăzi, mai ales în privinţa modului de comportament al principalilor actori de pe scena educaţiei. Pentru a nu stârni reacţii ale unora care s-ar simţi vizaţi, o să dau ca exemplu profesorii pe care i-am avut la Liceul Economic din Tg-Jiu între anii 1985-1989, în marea lor majoritate excelenţi profesori de specialitate şi pedagogi. Precizez însă şi faptul că, dacă astăzi am avea mulţi astfel de profesori, nu s-ar înregistra rezultate atât de proaste la examenele naţionale. Datorită lor, eu am reuşit să obţin un rezultat foarte bun la treapta a II-a, să promovez examenul de bacalaureat, să acumulez importante cunoştinţe de cultură generală şi să-mi însuşesc valoroase  precepte morale. La fel de adevărat este şi faptul că elevii de altădată erau altfel decât elevii de astăzi, din multe puncte de vedere. În primul rând, noi aveam ambiţie şi conştientizam faptul că ştiinţa de carte este un avantaj  important în viaţă.
Iată câteva dintre lucrurile care s-au întâmplat acum 25 de ani, dar care mă impresionează şi astăzi la fel de mult:

1. Doamna profesoară de matematică Rădulea Elena, cea care mi-a fost profesoară în clasele a 9-a şi a 10-a, intra întotdeauna în clasă în momentul în care se auzea soneria şi pleca la 2-3 minute după ce se suna de ieşire, adică atunci când elevul aflat la tablă încheia de rezolvat exerciţiul. Tot dumneaei avea grijă ca, în fiecare oră, cel puţin un sfert dintre cei 36 de elevi să treacă pe la tablă, fie şi pentru 2-3 minute. Şi încă două lucruri extrem de importante: întotdeauna testele de evaluare la matematică porneau de la nota 0 şi niciodată tema pentru acasă nu cuprindea mai puţin de 10 exerciţii.

2. Doamna profesoară de matematică Bănică Maria, cea care ne-a învăţat în clasa a 12-a, când pentru mine a fost prea târziu, lipsurile acumulate în clasa a 11-a, când o singură elevă a fost oră de oră la tablă, fiind irecuperabile, organiza în fiecare săptămănă ore de consultaţii, iar tezele trimestriale erau adevărate probe ale examenului de bacalaureat, pentru că le susţineam în amfiteatru, în condiţii asemănătoare cu acelea de la examen şi cu subiecte date în anii anteriori.

3. Domnul profesor de economie politică şi filosofie, materie de specialitate, Gogonea Vasile părăsea sala de clasă la câteva minute bune după ce se suna de ieşire, uneori chiar când se suna de intrare, adică doar atunci când termina de predat lecţiile sale interesante. Deşi aveam în caiete pagini întregi la fiecare lecţie, noi învăţam întotdeauna şi din carte, iar cea mai mare notă şi medie, 8,00, o obţineau două colege care veneau în fiecare an cu menţiune de la faza naţională a olimpiadei de specialitate.

4. Domnul profesor de limba şi literatura română Surupăceanu Gheorghe avea pretenţia, foarte întemeiată, ca noi, absolut toţi, să citim toate operele pe care le studiam. Întotdeauna existau câţiva elevi care nu citeau poezia, nuvela, drama, romanul respectiv, dar mereu unii dintre ei plăteau cu nota 2,00 pentru acest lucru.

5. La absolut toate materiile, fie că era biologia, predată de domnul Negrea Constantin, limba rusă, predată de domnul Jianu Gheorghe, limba franceză, predată de doamna dirigintă Neguleasa Ileana, merceologia, predată de doamna Silvia Vasiloiu, chimia, predată de domnul Mierlă Ion, fizica predată de doamna Hoban Maria trebuia să învăţăm, chiar dacă nu erau discipline de examen, măcar pentru faptul că ne era ruşine de aceşti oameni deosebiţi, care erau foarte corecţi faţă de noi. Aveam efectiv sentimentul că îşi fac cu prisosinţă datoria şi că pun mult suflet în munca pe care o depun.

6. Niciodată, în cei 4 ani de liceu, nu am dat niciunui profesor, niciun cadou, cu nicio ocazie, cu excepţia câtorva buchete de flori, pe care le-am dăruit, în nume personal, din tot sufletul, dirigintei mele, minunata doamnă Neguleasa Ileana.

7. Niciodată, în cei 4 ani de liceu, nu am avut mai mult de 5 absenţe nemotivate pe trimestru şi nicio scutire medicală, deşi uneori chiar mă îmbolnăveam. Dar, pentru nimic în lume, nu vroiam să lipsesc de la ore şi, de aceea, mergeam la liceu chiar şi atunci când eram răcit.

8. Chiar şi atunci când nu mai învăţam pentru a fi printre primii din clasă, în clasele a 11-a şi a 12-a, am citit foarte mult pentru sufletul meu. Tot timpul liber îl petreceam citind şi făcând sport. Întotdeauna am căutat, în anii de liceu, să acumulez cât mai multe informaţii, competenţe, abilităţi, care ştiam că îmi vor folosi în viaţă.

9. Profesorii noştri erau foarte buni prieteni între ei. Noi ştiam că ei sunt, în marea lor majoritate, o familie şi că formează o echipă. De la ei am învăţat ce înseamnă prietenia la locul de muncă, respectul, colegialitatea, spiritul de echipă.

     

Un mare artist: Nicolae Sabău

     L-am revăzut astăzi pe un post de televiziune pe interpretul de muzică populară Nicolae Sabău. Nu mai ştiam nimic despre el de peste 10 ani. Îmi plăcea mult când eram copil şi îl vedeam la televizor. Păcat că marii artişti sunt uitaţi atât de uşor cât sunt încă în viaţă.

S-a stins lumina pe Central!

    Universitatea Craiova, ,,Campioana unei mari iubiri'' nu mai există. Această poveste nemuritoare, acest fenomen nepereche a luat sfârşit. Se răsucesc în mormânt Oblemenco, Deselnicu, Crişan.

Programul de formare PROMEP-Bucureşti în imagini

   Au fost 5 zile extraordinare. Am desfăşurat un program de formare de calitate şi am reclădit împreună speranţa într-un viitor mai bun. Sunt optimist. Sistemul de învăţământ preuniversitar bucureştean are, încă, manageri de calitate. Cred că ei trebuie descoperiţi, valorificaţi şi motivaţi.

Programul de formare PROMEP desfăşurat în Bucureşti s-a încheiat

     Au fost 5 zile în care am reuşit să ne cunoaştem, să formăm o echipă eficientă, să învăţăm unii de la alţii şi să ne despărţim prieteni. Am avut multe emoţii, dar acestea au fost constructive şi m-au ajutat să dau totul pentru a reuşi să-mi ating obiectivele. Fără falsă modestie, trebuie să afirm că am fost cei mai buni. Toţi am fost deosebiţi, atât formatorii, cât şi formabilii. A fost un program de formare în care s-a investit foarte mult din toate punctele de vedere, s-au investit mulţi bani, mult timp, dar mai ales suflet. Personal, am pus foarte mult suflet. A fost o ocazie rară, pe care nu am vrut să o ratez. Am dovedit că am multe de spus în acest domeniu al pregătirii managerilor din învăţământul preuniversitar şi că pot să fiu unul dintre cei mai buni formatori. Monitorii englezi, colegii formatori şi formabilii au recunoscut acest lucru. Sunt fericit şi am sentimentul datoriei împlinite. Aplauzele la scenă deschisă, care ne-au fost acordate de către formabili, buchetul de flori primit de la ei, sărutul mâinii primit din partea doamnei monitor din Anglia, în semn de recunoştinţă şi apreciere, nu le voi putea uita prea curând.

Echipa PROMEP din Bucureşti a dovedit că este o echipă de succes

     S-au desfăşurat deja 3 zile ale programului de formare PROMEP, care are loc la Colegiul Economic ,,Virgil Madgearu'' şi la care participă 80 de directori şi inspectori din Capitală. Recunosc că aveam aşteptări mari de la formabili şi că eram optimist în legătură cu prestaţia mea în calitate de formator. Sunt extrem de bucuros pentru faptul că mulţi dintre formabili au fost propuşi chiar de mine domnului inspector general Alexandrescu pentru a participa la acest curs. Pe unii, îi cunoşteam bine, dar pe alţii mai puţin. Mărturisesc că am fost încântat de prestaţia tuturor. Ei spun, fără nicio excepţie, că eu am o contribuţie esenţială la desfăşurarea unui program de formare de calitate. Dar, cred că meritul principal este al formatorilor foarte buni pe care i-am avut noi, cei 6 formatori de la cele 3 grupe, în cele 35 de zile de formare desfăşurate în lunile aprilie-iunie la Sinaia.
    Astăzi, ne-am bucurat să-i avem alături de noi pe doi dintre monitorii englezi, care au fost impresionaţi de ceea ce au văzut şi care ne-au mulţumit din suflet pentru munca de calitate desfăşurată. Pe lângă faptul că au rostit cuvinte extrem de elogioase la adresa noastră, a mea şi a colegei Viorica Dorin, am simţit că sunt încântaţi de ceea ce au văzut şi sunt mândru pentru faptul că eu am desfăşurat cele 8 ore de formare de astăzi. Mâine, mai am doar două ore de formare şi apoi avem, luni, 6 ore de evaluare. Deja regret faptul că acest program de formare, în care s-a investit atât de mult suflet, se încheie. Pentru toate satisfacţiile oferite, în primul rând pentru cele sentimentale, îi mulţumesc mult de tot doamnei Megdonia Păunescu, managerul programului PROMEP!

Profesionişti în managementul educaţional preuniversitar

     Mâine, 21 iulie 2011, ora 9,00, la Colegiul Economic ,,Virgil Madgearu'' din Bucureşti începe programul de formare ,,Profesionişti în managementul educaţional preuniversitar''. Pe parcursul a 5 zile, 75 de inspectori, directori şi membri ai consiliilor de administraţie din unităţile de învăţământ preuniversitar vor participa la sesiuni de formare în domeniul managementului educaţional, al dezvoltării leadershipului şi al comunicării instituţionale. Să sperăm că acest program de formare va contribui la îmbunătăţirea pregătirii manageriale a inspectorilor şi directorilor. Îmi voi aduce şi eu o modestă contribuţie în calitate de formator.

 

Marele fotbalist Ştefan Sameş a plecat dintre noi!

       Încă un mare fotbalist s-a stins încet, uitat de toţi cei care, cândva, în vremurile de glorie ale naţionalei de fotbal, îl adulau. Dumnezeu să te odihnească, Ştefan Sameş!

Fac parte dintr-o echipă de învingători

       Întotdeauna am fost un spirit liber. Mereu m-am revoltat împotriva nedreptăţii, a constrângerilor de tot felul şi am încercat de fiecare dată să sparg barierele, atunci când acestea mi-au fost impuse în modul de gândire şi de comportament. Niciodată nu am fost de partea celor puţini şi puternici, ci a celor mulţi şi neajutoraţi. M-am străduit de fiecare dată să-i ajut pe aceia care aveau nevoie de modestul meu sprijin. Am făcut muncă sindicală timp de 10 ani. Am constatat, prea târziu, că a fost o muncă titanică zadarnică, o luptă cu morile de vânt. Măcar ştiu că mi-am făcut datoria faţă de oamenii care m-au ales să îi reprezint. Fiind convins de faptul că este nevoie şi de mine, m-am implicat în viaţa politică, atunci când mi s-a propus. După 2 ani, îmi dau seama că este o muncă infinit mai grea decât cea făcută la sindicat, dar încrederea care mi-a fost acordată mă onorează şi mă obligă să merg înainte. Pentru nimic în lume nu vreau să dezamăgesc şi de aceea dau foarte mult din timpul meu liber muncii de partid. Sunt sigur că fac parte dintr-o echipă de învingători şi că victoria noastră este aproape.

Cinstit, dar sărac

       Din ce în ce mai mult am de suferit din cauza faptului că sunt un profesor cinstit. Eu nu fur de nicăieri, nu înşel pe nimeni, nu iau şpagă. Toate aceste lucruri pe care nu le fac se resimt dramatic în bunăstarea familiei mele. Din păcate, eu nu pot să-mi permit în acest concediu mai mult de 4 zile la munte într-o banală pensiune din Sinaia. Poate că o să găsesc resurse financiare şi pentru încă 4 zile la mare. Stau şi mă întreb uneori cum de se poate ca mulţi dintre cei care lucrează în sistemul de învăţământ românesc să prospere şi să adune casă după casă şi maşină după maşină. Şi mulţi dintre ei nici măcar nu au gradaţie de merit, gradul didactic I  sau carţi publicate, aşa cum este cazul meu. Dar eu sunt singurul vinovat. Ca şi bietul domn Iliescu am ales să fiu sărac, dar cinstit.

Ne-a părăsit compozitorul Cornel Fugaru!

    Încă un mare artist a plecat dintre noi. Ne rămân cântecele sale minunate. Dumnezeu să-l odihnească!

Am fost la Vulcanii Noroioşi

     Cele 4 module ale proiectului PROMEP s-au incheiat. Ca şi la celelalte 3 module, şi la ultimul, TIC în managementul educaţional, desfăşurat la Buzău şi Poiana Pinului, am învăţat destule lucruri folositoare, dar am şi legat prietenii, am făcut mici excursii în zonă. Aşa am reuşit să ajung, pentru prima dată în viaţă, şi la Vulcanii Noroioşi.

Vremea analizelor

      Rezultatele examenului de bacalaureat sunt dezastruoase la nivel naţional, la nivelul Capitalei si, mai ales, la nivelul Colegiului Tehnic Media. Sunt convins că la nivelul MECTS, al ISMB si al Colegiului Tehnic Media vor fi facute analize temeinice si vor fi luate masuri de ameliorare a situatiei. Este clar pentru toată lumea că aşa nu mai merge. Sigur că vinovaţi suntem toţi cei din sistem, începând cu ministrul şi secretarul de stat, continuând cu inspectorii, directorii, profesorii şi terminând cu părinţii şi elevii. Gradul de vinovăţie al fiecăruia dintre aceşti factori este diferit de la caz la caz. Mulţi dintre directori şi profesori au partea lor de vină, dar la fel de vinovaţi sunt elevii şi părinţii acestora. Fără să fac eu o analiză completă a rezultatelor foarte slabe obţinute la nivelul Capitalei şi al Colegiului Tehnic Media, vreau să adresez câteva întrebări, ale căror răspunsuri mi se par edificatoare pentru aceste rezultate, sub orice aşteptări pentru cei care nu au prea multe legături cu sistemul de învăţământ preuniversitar şi cu realitatea din şcolile şi liceele noastre, dar în concordanţă cu lucrurile grave existente în sistem.

     Cum ar putea să promoveze examenul de bacalaureat, chiar dacă ar avea profesori foarte competenţi şi responsabili, elevi care au acumulat mai mult de 200 de absenţe într-un an şcolar, majoritatea nemotivate? Cum ar putea să promoveze examenul de bacalaureat elevi care nu au învăţat niciodată la vreo materie, inclusiv la materiile de examen? Cum ar putea să promoveze examenul de bacalaureat elevi care la simularea examenului de bacalaureat, susţinută cu o lună înainte de examen, au obţinut nota 2,00, 2,50 sau 3,00? Cum ar putea să promoveze examenul de bacalaureat, cu media 6,00, elevi care au avut media de admitere în clasa a 9-a sub 4,50?

Mie mi se pare ca este o analiza mai pertinenta decat aceea facuta de domnul Funeriu

Culmea prostiei la examenul de bacalaureat

       Cu multi ani in urma, am fost supraveghetor la examenul de bacalaureat si am reusit cu greu, din 3 incercari, sa-l fac pe un candidat sa-si scrie corect prenumele. Prima data a scris Gheorge, apoi a scris Georghe si, doar dupa ce i-am dictat eu literele, a reusit sa scrie, in sfarsit, Gheorghe. Decat sa riste sa-si scrie gresit numele, acesti bieti candidati au preferat sa scrie dupa model.

Rezultatele la examenul de bacalaureat in Colegiul Tehnic Media

      Sunt plecat din Bucuresti la un program de formare in domeniul managementului educational si nu stiu nimic sigur despre rezultatele obtinute de elevii nostri la examenul de bacalaureat. Inteleg ca la nivel national este dezastru. Cred ca, dupa cate-i cunosc eu pe elevi, nici la noi nu pot sa fie rezultate foarte bune, dar nici nu pot sa cred ca au promovat doar 18 sau 33, asa cum am aflat din 2 surse. O astept pe cea de-a treia. Cine ma informeaza?