miercuri, 28 septembrie 2011

Liderii de sindicat ar trebui să fie primii care să dorească sfârşitul actualei guvernări

       Conform DEX, sindicatul este o organizaţie profesională de masă al cărei scop este apărarea intereselor profesionale, economice etc. ale membrilor ei. În consecinţă, liderii de sindicat luptă pentru condiţii mai bune de muncă şi de viaţă pentru aceia pe care îi reprezintă. Se presupune că liderii de sindicat chiar îşi fac datoria şi că membrii sindicatelor sunt mulţumiţi, pentru că altfel nu i-ar mai plăti şi s-ar retrage din sindicat. Un lider de sindicat este apreciat şi considerat bun dacă reuşeşte să obţină salarii mai mari şi alte drepturi care să contribuie la creşterea nivelului de trai pentru membrii săi de sindicat.
      În ultimii ani, cred că rolul sindicatelor nu mai este acelaşi, iar liderii de sindicat şi-au cam pierdut obiectul muncii. Liderii de sindicat ar trebui să fie primii care să-şi dorească revenirea la o guvernare social-democrată sau liberală. În timpul acelor guvernări, cu sau fără meritul liderilor de sindicat, membrii de sindicat au dus-o incomparabil mai bine decât astăzi. Contractele colective de muncă prevedeau numeroase drepturi pentru salariaţi, salariile erau indexate de 2-3 ori pe an, erau acordate numeroase stimulente financiare şi materiale. Părerea mea este că salariaţii din învăţământ au dus-o cel mai bine în timpul guvernării Tăriceanu. Nu ştiu să fi fost mari tulburări sociale care să-l determine pe prim-ministru să acorde acele numeroase drepturi şi stimulente financiare. De fapt, Tăriceanu şi cei din preajma lui au înţeles necesitatea acordării salariilor şi  stimulentelor financiare pe măsura importanţei sociale a muncii prestate de dascăli. Că mulţi dintre noi nu am fost mulţumiţi atunci şi suntem mulţumiţi astăzi, este o problemă care nu poate fi explicată decât prin prisma influenţelor politicii şi a crizei morale pe care o traversează societatea românească.
 

Un comentariu:

Adrian spunea...

Dar, conform Legii dialogului social, sindicatele sunt organizatii constituite voluntar. Mai ramane sa auzim si de sindicate constituite in puscarii. Si acolo se pot constitui voluntar organizatii dar nu se pot constitui si ..... liber. Sindicatele mai inseamna si solidaritate ceea ce "ganditorul" Basescubocavocatcostelgalca a anulat prin doua prevederi deasemenea esentiale din LDS: sindicatele se constituie numai la nivel de angajator si confederatiilee sindicale nu mai pot negocia contract colectiv de munca la nivel national. Deci, din cele o suta si ceva de sindicate din invatamant ar trebui sa se constituie cateva zeci de mii de sindicate care sa aiba si dreptul de a negocia CCM dupa cum "vrea muschii directorului". Adica, in scoala cu 28 de angajati se poate constitui "voluntar" un sindicat format din 15 membri care sa poata negocia CCM. Pana atunci, desigur ca sindicatele si-au pierdut obiectul muncii. Ce e de facut? 1) Sindicalistii sa ajunga "voluntar" la solidaritate pentru ca in Piata Constitutiei sa nu mai ajunga numai liderii de sindicat (ca pe 16 martie 2011). O solidaritate de vreo suta de mii de angajati ar pune capat acestei dictaturi. 2) Atacarea pe toate caile a Legii dialogului social, inclusiv la CEDO. Argumentele si cadrul legal international le puteti gasi in ultimile doua numere din Tribuna Invatamantului. Numai ca si acolo e ca la noi in Romania: unii muncesc iar altii se dau cocosi (adica persoana care semneaza in penultimul numar si are prima semnatura in ultimul numar are meritul real ca doar a semnat un protocol de alianta care sa-i permita sa depuna la senatorul Ion Rotaru un proiect de lege pentru modificarea LDS. De aici si pana la ati asuma paternitatea intelectuala a unui proiect de lege e o cale foarte lunga). Daniel, de fapt, esenta articolului o ai in Formularea: "mulţi dintre noi nu am fost mulţumiţi atunci şi suntem mulţumiţi astăzi". La acest lucru trebuie sa se mai gandeasca sindicalistii pentru ca sindicatul nu inseamna liderul ci solidaritatea salariatilor.