Uneori simt nevoia să citesc poezii de dragoste. Poetul meu preferat este George Coşbuc, dar îmi place mult de tot şi poezia lui Adrian Păunescu. Vă propun o poezie superbă.
Cu tine
Cu tine viaţa mea se luminează, /Cu tine hotărăsc a obosi, /Cu tine urc astenic spre amiază /Şi mă sfârşesc în fiecare zi.
Cu tine e-mpăcare şi e luptă, /Cu tine este tot şi e nimic,/ Cu tine-mi înfloreşte lancea ruptă, /Cu tine sunt şi mare, sunt şi mic.
Cu tine totu-i parcă unt pe pâine, /Cu tine bradu-i brad şi nu sicriu, /Cu tine astăzi mi se face mâine. /Cu tine mor pentru a fi mai viu.
Cu tine poezia mea există, /Cu tine chem zăpezi şi-alung zăpezi, /Cu tine nici tristeţea nu e tristă, /Cu tine eu te văd când nu mă vezi.
Cu tine sunt nedrept şi sunt dreptate, /Cu tine sunt gelos şi sunt gheţar, /Cu tine-ncep şi se termină toate, /Cu tine într-un schit apar-dispar.
Cu tine e lumină şi-ntuneric, /Cu tine zac să mă-nsănătoşesc, /Cu tine cubul redevine sferic, /Cu tine ce-i drăcesc e îngeresc.
Cu tine e mai rău şi e mai bine, /Cu tine reîncepe viaţa mea, /Cu tine e mai greu ca fără tine, /Dar fără tine nu s-ar mai putea.
Un comentariu:
Un liberal care pretuieste opera literara si activitatea culturala a lui ADRIAN PAUNESCU, care l-a pretuit ca om si ca poet si in timpul vietii este un mare caracter.
Felicitari domnule DANIEL MALAELEA!
P.s. Deschid mereu blogul dvs. cu ceea ce ati postat la moartea lui ADRIAN PAUNESCU. Cand vreau sa-l vad, cand vreau sa-l ascult, deschid blogul dvs. desi am si C.D.-ul cu Cenaclul Flacara realizat de verisorul meu, Cornel Diaconu. Va multumesc!
Trimiteți un comentariu