Sunt dezamăgit!

         Mă străduiesc din răsputeri să-mi păstrez optimismul şi sper să reuşesc în continuare să-mi fac meseria la fel de bine ca şi până acum. Dar, cu fiecare zi care trece, sunt tot mai dezamăgit. Îmi este din ce în ce mai greu să înţeleg ce se întâmplă cu tinerii de astăzi. De multe ori ajung să le fac bine cu forţa. Nu pot să înţeleg faptul că nu vor să meargă în număr mare în excursii gratuite, la teatru sau să participe la întâlniri cu mari personalităţi ale vieţii artistice, literare, sportive. Întotdeauna, majoritatea elevilor mei are altceva mai interesant, zic ei, de făcut atunci când eu le propun, aşa cum consider eu,  lucruri extraordinare. Uneori îmi pierd speranţa că ţara aceasta are viitor. S-a ajuns ca valorile adevărate să nu fie cunoscute, să fie renegate şi uitate. Acest lucru mă doare şi mă ambiţionează. Dar posibilităţile mele sunt, totuşi, limitate.

Vreţi să deveniţi aviatori? Visul vostru poate deveni realitate.

          Sâmbătă, 18 iunie 2011, ora 11, ,,Asociaţia ,,O şansă pentru viitor'' organizează la Palatul Parlamentului o acţiune dedicată aviatorului Aurel Vlaicu. Tinerii participanţi vor afla de la specialişti în aviaţie informaţii despre viaţa şi cariera aviatorului Aurel Vlaicu, vor urmări proiecţii de la show-uri de aviaţie, vor afla cum pot să devină aviatori şi vor primi cadouri. Această interesantă acţiune are loc din iniţiativa domnilor Aleodor Frâncu şi Constantin Voicu, membri ai BPT al filialei PNL Sector 5 şi este susţinută de OCD-PNL Sector 5. Aşteptăm înscrieri pe acest blog, la numărul de telefon 0752065340 sau pe Facebook

Educaţia este asumată de USL ca factor strategic al dezvoltării durabile

      În ,, Concepţia USL pentru educaţie'' sunt precizate 20 de obiective prioritare şi urgente. Le redau pe acelea care se referă la învăţământul preuniversitar:

1. Motivarea cadrelor didactice, recunoaşterea rolului social prin salariu, respectarea demnătăţii şi autonomiei profesionale.

2. Integrarea de urgenţă, a cadrelor didactice în programe de formare continuă, prin proiecte finanţate din fonduri structurale.

3. Asigurarea educaţiei de bază pentru toţi cetăţenii prin predare-învăţare, formarea competenţelor cheie, a competenţelor digitale, însuşirea unui set de valori de referinţă pentru dezvoltarea personală şi cariera profesională.

4. Informatizarea şi asigurarea accesului la Internet rapid în toate unităţile şi instituţiile de învăţământ.

5. Creşterea capacităţii de inovare şi de creativitate din perspectiva dezvoltării durabile.

6. Garantarea programelor ,,Şansa a doua prin educaţie în vederea eliminării analfabetismului şi integrării pe piaţa muncii''

7. Garantarea autonomiei profesionale a şcolilor şi cadrelor didactice în scopul folosirii iniţiativelor personale şi instituţionale pentru creşterea performanţelor şcolare.

8. Generalizarea programului ,,Şcoala de după şcoală'' în parteneriat cu autorităţile locale, părinţi, agenţi economici etc.

9. Orientarea conţinutului procesului didactic în vederea creşterii capacităţii de inovare a resurselor umane.

Din ,,Concepţia USL pentru educaţie'' lansată la Bucureşti pe 4 mai 2011

      ,,Rezultatele bacalaureatului 2010 - cu efectivul mai redus de promovaţi, discrepanţele mari dintre judeţe şi localităţi, caracterul neconcludent al notelor, numeroasele fraudări - nu denotă deloc vreo sporire a exigenţei, cum pretind propagandistic oficialii. Aceste rezultate atestă incapacitatea ministerului de a organiza examene valide, demotivarea cadrelor didactice şi a elevilor, lipsa de încredere şi de orizont ce s-a răspândit în învăţământul românesc actual. Frustrărilor create în rândul slujitorilor şcolii de promisiunile salariale mereu încălcate de către autorităţi li s-au adăugat frecventele măsuri diletante ale actualului ministru şi efortul de a antagoniza părinţi şi profesori, elevi şi cadre didactice, societatea şi învăţământul''.

      Declaraţiile celor care conduc sistemul de învăţământ sunt ridicole şi jignitoare pentru mulţi dintre cei ce lucrăm în sistem şi ştim cum stau lucrurile cu adevărat. Nu suntem toţi proşti şi nici nu suntem toţi hoţi. Copiatul la examenul de bacalaureat a devenit o practică generală, dar acesta nu este cel mai rău lucru care se întâmplă la acest examen naţional. Ar trebui să le fie ruşine tuturor celor care s-au aflat la conducerea ministerului şi a inspectoratului în ultimii 10 ani. Toţi au ştiut ce se întâmplă, nu aveau cum să nu ştie pentru că au venit din sistem şi nu din Japonia, precum domnul Funeriu, dar au acoperit totul. Eu cred că trebuie să punem capăt acestor practici urât mirositoare cât mai repede posibil, pentru că doar astfel generaţiile viitoare vor avea parte de un sistem de învăţământ mai curat.

Duminică, 12 iunie 2011, 16 elevi din Colegiul Tehnic Media vor merge gratuit la teatru!

        Duminică, 12 Iunie 2011, ora 20,00, la Sala Mare a Teatrului Naţional, la spectacolul ,,S-a  sfârşit cum a început”, o comedie în regia lui Horaţiu Mălăele, cu Mihai Constantin în rolul principal, vor merge, gratuit, 16 elevi din Colegiul Tehnic Media. Sper ca această invitaţie şi, totodată, recompensă să fie începutul unei ,,prietenii'' de durată între tinerii noştri şi Teatrul Naţional Bucureşti.

Oare tinerii noştri mai merg la teatru?

      Când eram student, deşi învăţam foarte mult (studiam la două facultăţi umaniste în acelaşi timp), îmi făceam timp să merg des la teatru. Ajunsesem să văd toate spectacolele dintr-o stagiune la Teatrul ,,Nottara'', Teatrul Mic, Teatrul ,,Constantin Tănase'', dar mergeam şi la Teatrul ,,Bulandra'', Teatrul ,,Odeon''. Nu ştiu cum s-a făcut, dar atunci nu am mers niciodată la Teatrul Naţional şi Teatrul de Comedie. După ce mi-am întemeiat o familie, mi-am făcut casă, m-am luat cu grijile şi am ajuns din ce în ce mai rar la teatru. În ultimii 2 ani, cam de când Alinuţa mea a împlinit 4 ani, am mers la Teatrul Tănase cam o dată la 2 luni. Deşi este mică, fetiţa mea iubeşte scena, artiştii, trăieşte spectacolul, aplaudă până o dor palmele. De curând, am fost împreună cu ea şi la Teatrul Naţional la ,,Comedia Norilor''. Nu ştiu cât de mult a înţeles ea din piesă, dar a fost foarte atentă şi a aplaudat mult. Cred că aşa ar trebui să procedăm noi, părinţii. Să-i obişnuim de mici pe copii să practice sportul şi să iubească artele.

      Sunt profesor şi ştiu că mulţi dintre elevi au părinţi fără posibilităţi financiare şi, de aceea, nu îşi permit să îi trimită la teatru. Este datoria noastră a dascălilor să-i ajutăm pe copii şi de aceea, ocazional, voi procura pentru elevi bilete gratuite la teatru. Sunt sigur că până la urmă vor merge la teatru şi pe banii lor, strânşi din economii.