Vă aşteptăm să fiţi oaspeţii Colegiului Tehnic Media

Sâmbătă, 15 mai, Colegiul Tehnic Media îşi va deschide larg porţile pentru a-i primi pe cei care vor dori să participe la ,,ZIUA COLEGIULUI'' şi ,,ZIUA PORŢILOR DESCHISE''. Sunt invitaţi să participe părinţi, foşti elevi, elevi ai şcolilor generale, reprezentanţi ai presei, ai Consiliului Local, ai sindicatelor, ai agenţilor economici. Oaspeţii noştri vor avea ocazia să vadă o parte dintre numeroasele activităţi care se desfăşoară în cadrul Colegiului Tehnic Media. Vor avea loc activităţi ale cercurilor şcolare, concursuri pe meserii, activităţi organizate de comisiile metodice, dezbateri pe teme educaţionale, întreceri sportive.

Eu voi organiza începând cu ora 10,00 o dezbatere cu tema ,,Pierd sau câştig atunci când lipsesc?'' la care vor participa elevi din clasele a 10-a A şi a 10-a B şi de la ora 11.30 şedinţa Cercului de istorie ,,Nemuritorii'' cu tema ,,Monarhia - o pagină glorioasă din istoria poporului român''
Vă aşteptăm cu drag începând cu ora 9,30.

Veniţi dar, fraţilor, cu toţii!

„Fraţilor locuitori ai Ţării Româneşti, veri de ce neam veţi fi! Nici o pravilă nu opreşte pe om a întâmpina răul cu rău! Şarpele cand îţi iasă înainte, dai cu ciomagul să-l loveşti, ca să-ţi aperi viaţa, care mai de multe ori ni se primejduieşte din muşcarea lui. Dar pe balaurii care ne înghit de vii, căpeteniile noastre, zic, ... până când să-i suferim a ne suge sângele din noi? Până cand să le fim robi? Veniti dar, fraţilor, cu toţii, cu rău să pierdem pe cei răi, ca sa ne fie nouă bine!

Nu vă leneviţi, ci siliţi dă veniţi în grabă cu toţii... Să vă faceţi de grabă şi să veniţi unde veţi auzi că se află adunarea cea orânduită pentru binele şi folosul a toată ţara.''

Miercuri, 19 mai 2010 sunteţi aşteptaţi în Piaţa Victoriei pentru a vă manifesta nemulţumirea faţă de măsurile halucinante luate de Guvernul Băsescu-Boc. Trebuie să le arătăm că ştim să ne apărăm drepturile. Sper ca această chemare la luptă adresată de Tudor Vladimirescu prin ,,Proclamaţia de la Padeş''  să găsească ecou şi în inimile dumneavoastră.

Scrisoare deschisă privind Legea educației naționale

Scrisoare deschisă adresată Domnului Traian Băsescu, Preşedintele României, 
Domnului Mircea Geoană, Preşedintele Senatului,  
Doamnei Roberta Anastase, Preşedintele Camerei Deputaţilor,  
Domnului Emil Boc, Prim- Ministru al Guvernului României, 
Domnului Daniel Funeriu, Ministrul Educaţiei Naţionale,  
Preşedinţilor partidelor politice parlamentare,  
Educaţia publică este parte a patrimoniului democratic european. Nucleu dur al crezurilor politice liberal, social-democrat şi democrat-creştin, educaţia publică constituie miezul viziunii despre societate purtate de toate mişcările democratice: o societate formată din cetăţeni critici, autonomi în gândire, capabili de discernământ şi neîncrezători în demagogia ce parazitează adesea viața politică. În orice societate modernă nivelul democrației este strâns legat de cel al educației. Apărarea acestei legături este condiţia indispensabilă a libertăţii şi pluralismului. Credem că, prin atitudinea pe care o au faţă de educaţie, partidele româneşti şi responsabilii politici au prilejul să-şi dovedească ataşamentul faţă de valorile democratice, precum şi apartenenţa de substanţă la marile familii politice europene. Înaintat Parlamentului după o dezbatere publică nejustificat de scurtă, proiectul de reformă a învăţământului românesc desconsideră relaţia dintre educație și cetăţenie. Dimpotrivă, el se hrăneşte dintr-o viziune managerială și utilitaristă, inspirată de un tip de eficacitate ce poate fi cel al unei întreprinderi, dar niciodată al școlii sau universității. În ciuda a douăzeci de ani de regim democratic şi de deschidere europeană, constatăm că, ascuns de un limbaj tehnocratic, supravieţuiește vechiul comandament socialist al integrării dintre învăţământ şi producţie. În învăţământul pre-universitar, proiectul de reformă dezvoltă trei principii, cel al „finanţării care urmează elevul”, cel al reducerii duratei studiilor obligatorii şi cel al mobilităţii cadrelor didactice, principii care, aplicate în context românesc, vor agrava criza structurală a şcolii. Într-un sistem de educaţie în care elevii sunt slab şi, mai ales, inegal pregătiţi, iar infrastructura şcolară este adesea precară, „finanţarea care urmează elevul” va adânci diferenţele de pregătire dintre elevi, transformând educaţia de calitate într-un privilegiu de grup social şi spulberând definitiv speranţa egalităţii de şanse a tinerilor români în materie de formaţie şi carieră. Refuzând, în opoziţie cu practica europeană, şcolarizarea obligatorie până la vârsta majoratului, proiectul abandonează o parte importantă a tinerilor români cu vârsta între 15 şi 18 ani, împingându-i către condiţia de forţă de muncă necalificată. Dubla dependenţă a şcolii faţa de Ministerul Educaţiei şi de administraţia locală, agravată de preconizata desfiinţare a titularizării cadrelor didactice, va consolida raporturile clientelare deja existente în multe cazuri între direcţiile şcolilor, inspectorate, personalul politic şi administraţia locală, punând sub semnul precarităţii însăşi profesia de educator. În învăţământul superior, proiectul de lege întăreşte capacitatea de control şi intervenţie a Ministerului, supunând Universitatea unei logici de funcţionare exclusiv antreprenoriale. Autonomia și democrația din universitățile românești, semnul intrării în normalitatea occidentală a vieţii noastre academice, sunt astfel grav prejudiciate. Este paradoxal și îngrijorător faptul că, astăzi, într-o perioadă în care democratizarea accesului la studii superioare a luat o amploare fără precedent în România, democrația internă a Universității este subminată printr-un gest politic grăbit. Principiul autonomiei universitare este cheia de boltă a învățământului european. Proiectul anulează conținutul autonomiei și deschide calea politizării Universităţii prin posibilitatea extinsă pe care o oferă guvernului de a controla Universitatea, de a destitui Rectorii, de a înființa și desființa discreţionar programe de studii și de a decide, fără criterii clare, privilegierea unor Universități în detrimentul altora. Mai mult, proiectul invită Ministerul Educaţiei şi agenţiile publice abilitate la un demers ulterior de reglementare susceptibil să suprime şi ultimele marje de libertate permise spaţiului academic. Dacă litera şi spiritul proiectului vor deveni lege, Universităţile românești riscă să fie aduse într-o situaţie de dependenţă politică şi de mediocritate intelectuală. Considerăm că ideea Universității prestatoare de servicii corupe adevăratul sens al demersului pedagogic şi al actului de cercetare, în centrul cărora se află întotdeauna cunoașterea. Ideea că Universitatea ar trebui să fie un simplu laborator de producție a unor competențe solicitate de o piaţa a muncii lipsită de claritate şi perspectivă deturnează misiunea fundamentală a Universităţii, aceea de loc al spiritului creator, al autonomiei personale și capacității critice. În toate societățile moderne, şcoala şi universitatea au rolul de a dezvolta, a conserva și a transmite cunoașterea. Membrii corpului academic nu-şi pot îndeplini misiunea dacă sunt tratați ca prestatori de servicii. Libertatea de a gândi și de a cerceta trebuie să rămână neîngrădită de criterii străine spaţiului academic. Aceasta lege consacră dominația unui mod greşit de a înţelege eficienţa, mascând în acelaşi timp de o manieră rudimentară diminuarea investiţiei publice în educaţie. Viziunea managerială care ghidează întregul proiect subminează grav nu numai caracterul public, dar şi pe cel naţional al şcolii şi al Universităţii. Şcoala nu-şi mai propune să construiască conştiinţa civică şi naţională a tinerelor generaţii, să formeze persoane adaptabile cultural şi profesional, ci numai „competenţe” limitate şi improbabile pentru o piaţa a muncii a cărei evoluţie nu o mai poate prezice nimeni. Vă cerem aşadar să constataţi împreună cu noi gravitatea acestui moment pentru sistemul naţional de educaţie, să opriţi procesul de aprobare a proiectului de lege şi să vă exercitaţi atribuţiile pentru relansarea dezbaterii publice şi naţionale în jurul reformei învăţământului. 
Prof. Dr. Daniel Barbu (Univ. Bucureşti), Conf. Dr. Ionela Băluță (Univ. Bucureşti), Conf. Dr. Alexandra Ionescu (Univ. Bucureşti), Lector Dr. Ruxandra Ivan (Univ. Bucureşti), Conf. Dr. Ligia Livadă (Univ. Bucureşti), Lector Dr. Silvia Marton (Univ. Bucureşti), Lect. Dr. Camil Pârvu (Univ. Bucureşti), Prof. Dr. Florin Ţurcanu (Univ. Bucureşti), Prof. Dr. Laurențiu Vlad (Univ. Bucureşti), Asist. Dr. Claudia Maria Udrescu (Univ. Bucureşti), Conf. Dr. Mihai Chioveanu (Univ. Bucureşti), Conf. Dr. Florin Diaconu (Univ. Bucureşti), Asist. Ştefan Apăteanu (Univ. Bucureşti), Prof. Dr. Iulia Motoc (Univ. Bucureşti), Conf. Dr. Camelia Voinea (Univ. Bucureşti), Lucia Vodă (Univ. Bucureşti), Lect. Dr. Sorin Gabriel Sebe (Univ. Bucureşti)
Vă rugăm să semnaţi această petiţie.

Profesorii, nemulţumiţi de înlocuirea istoriei cu geografia la bacalaureat

Asociaţia Profesorilor de Istorie din România consideră că statutul istoriei ca obiect de studiu este călcat în picioare în Legea Educaţiei, fiind înlocuită cu geografia la examenul de bacalaureat la profilul uman şi cere Parlamentului să revină asupra deciziei.

Profesorii de istorie sunt nemulţumiţi de prevederea din proiectul Legii Educaţiei Naţionale potrivit căreia istoria este înlocuită cu geografia la examenul de bacalaureat, considerând că decizia a fost luată fără o argumentare logică, prin care elevii vor fi lipsiţi de cunoaşterea propriei istorii.
Astfel, biroul de Conducere al Asociaţiei Profesorilor de Istorie din România (APIR-Clio) solicită factorilor responsabili din cadrul celor două camere ale Parlamentului României şi Ministerului Educaţiei să revină asupra deciziei şi să promoveze istoria ca obiect obligatoriu la examenul de bacalaureat la profilul uman.
"Profund îngrijoraţi de diminuarea constantă a rolului istoriei ca obiect de învăţământ în educaţia generaţiei tinere, vă invităm să reflectaţi la importanţa studiului istoriei - realizarea unei surse de coeziune socială, oferă repere morale şi identitare în absenţa cărora nici o societate nu poate progresa. Nici una dintre statele membre ale Uniunii Europene nu a abdicat vreodată de la valorile sale definitorii, dar, mai ales, a căutat modalităţi de a le asocia identităţii europene aflată astăzi în plină edificare, în cadrul marii familii europene", spun reprezentanţii Asociaţiei profesorilor de istorie din România.
Sursa: www.realitatea.net

,,Paraziţii'' vorbesc

Cred că ,,Paraziţii este una dintre formatiile cele mai iubite de către tineri. Deşi nu mai sunt chiar tânăr şi am o mulţime de preocupări diferite de cele ale tinerilor de astăzi, totuşi ascult de multe ori cu mare plăcere piesele formaţiei, în special cele care transmit un mesaj. Recunosc faptul că mai întâi verific dacă versurile sunt cenzurate.

 

A FOST 10 MAI

Pe 10 mai 1866 Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen a fost încoronat ca principe al României şi a depus jurământul de credinţă faţă de ţară. Cuvântarea rostita cu acest prilej este edificatoare pentru întreaga sa domnie: ,,Ales de naţiune principe al României, am părăsit fără ezitare patria şi familia pentru a raspunde apelului acestui popor care mi-a încredinţat destinele sale. Punând piciorul pe acest pământ sacru, eu am devenit român. Acceptarea plebiscitului îmi impune, ştiu, mari datorii. Sper că îmi va fi dat să le duc până la capăt. Vă aduc o inimă credincioasă, intenţii curate, o voinţă fermă de a face bine, un devotament fără limite către noua mea patrie şi un respect neclintit faţă de legi, pe care mi l-au dat strămoşii mei.’’
La 10 mai 1877 Carol I a semnat Declaraţia de Independenţă a României după ce la 9 mai 1877, în Parlament, ministrul de externe Mihail Kogălniceanu, proclamase independenţa României faţă de Imperiul Otoman.
Pe 10 mai 1881, în urma proclamării României ca Regat, Carol I şi soţia sa Elisabeta au fost încoronaţi ca regi ai României. Coroana Regelui Carol I a fost realizată din oţelul unui tun capturat la Plevna în amintirea luptelor din Războiul de Independenţă.