Eveniment 21 martie 2010 “ Nu lăsa violenţa să conducă familia ta”- Palatul Parlamentului

La întrunire au participat ca invitaţi 63 de persoane printre care s-au numărat profesori, părinţi, consilieri, directori de şcoli, cadre universitare precum şi cei patru psihologi colaboratori ai acestui proiect. Alături de aceştia şi de organizatori au fost şi reprezentanti ai presei.

Persoane care au luat cuvantul:

1. Diana Stanculeanu, reprezentantul organizatiei „Salvati copiii”.
Prezentarea sa a fost orientata pe faptul că persoanele care au nevoie de ajutor se pot baza pe această instituţie. Persoanele care nu găsesc rezolvarea singure, pot cere ajutor acestei organizaţii. Prezentarea sa a fost orientata pe faptul că cifrele referitoare la violenţa copiilor "sunt îngrijorătoare", fiind înregistrate procente de 75% la părinţii care recunosc că îi bat uneori pe copii şi procente asemănătoare în cazul copiilor care au recunoscut că au fost victima sau au comis o violenţă în şcoală.
2. Nina Mocănaşu, reprezentant al Direcţiei Generale pentru Asistenţă Socială- Bucureşti.
A vorbit despre susţinerea copiilor în şcoli şi în familie. Această instituţie oferă ajutor legal copiilor abuzaţi, fie de părinţi, fie de colegii sau profesorii de la şcoală. Părinţii trebuie să înveţe să se adreseze acestei instituţii fără frică. Mai mult, dumneai crede că violenţa pe care o manifestă copilul este învăţată de la televizor, mai ales având în vedere că în ziua de astăzi, părintele nu mai verifică nici programul de vizionare al copilului, nici posturile pe care acesta le urmăreşte.
3. Mirela Zivari, doctor în psihologie
A susţinut ideea unanim acceptată că fiecare şcoală are nevoie de un psiholog pentru a reduce actele de violenţă din aceste instituţii. Copii au nevoie de consiliere, atunci când nu o pot primi acasă. Tot dumneaei a atins problema educaţiei atât în societate cât şi în familie. Copiii ai căror familii sunt plecate în străinătate la muncă au nevoie de supraveghere intensă; tot în această categorie intră şi părinţii care nu se interesează de copii lor aşa cum ar trebui.
4. Daniela Gheorghe, psiholog specializat în psihologia copilului
A avut o demonstraţie ce includea părinţii participanţi la acest eveniment. Scopul demonstraţiei era o abordare violentă versus o abordare calmă a parintelui faţă de copil sau chiar a profesorului faţă de elev. Rezultatul era influenţarea comportamentului copilului în cele două situaţii.
5. Crisitan Olteanu, consilier local în sectorul 5
A subliniat importanţa unor măsuri imediate pentru combaterea violenţei în şcolile din sectorul 5. Mai mult, a dorit să sublinieze că va acorda srpijinul lui împreună cu cel al deputatului Alina Gorghiu pentru implementarea unor măsuri necesare combaterii violenţei în şcoli. Primul pas este reprezentat de aducerea în comitetul de conducere al fiecărei şcoli a unui psiholog specializat.
6. Alina Gorghiu, deputat în colegiul nr. 22, Bucureşti, colaborator al Asociaţiei “O Şansă pentru Viitor”
A subliniat importanţa modificării noii legi a educaţiei, în sensul introducerii psihologului şcolar în fiecare unitate de învăţământ. În calitate de Vice- preşedinte al Comisiei Împotriva Abuzurilor, doamna deputat a îndrumat persoanele care sesizează un abuz sau sunt chiar victime ale acestuia, să se adreseze acestei instituţii.
Concluzii:
- crearea unui grup de lucru pentru a se cauta cât mai multe soluţii de combatere a violenţei şi de educare a parinţilor şi cadrelor didactice, prin îmbunătăţirea cadrului legislativ actual sau promovarea de noi acte normative;
- organizarea de cursuri de educaţie parentală la Parlament, ţn colaborarecu Organizaţia Salvaţi Copiii şi alte ong-uri;
- modificarea cadrului legislativ referitor la violenţa domestică şi protecţia copilului;
- participanţii au aflat cauzele violenţei în familie şi în şcoli, au aflat despre temerile copiilor, aspecte care îi influenţează şi le cultivă comportamentul agresiv. De asemenea, au aflat despre metodele de combatere ale acestui fenomen care a luat amploare în România;
- procesul complex, de prevenire a violenţei, care a cuprins copiii de diferite vârste, trebuie să înceapă cu înţelegerea rolului părinţilor şi, mai ales, a cauzelor care au provocat degenerarea conflictelor până la acest nivel;
- violenţa nu reprezintă un comportament înnăscut, ci este o deprindere care se învaţă având ca model propria familie;
- un copil este extrem de maleabil şi reacţionează conform celor văzute la televizor sau chiar în jocurile de pe calculator, care le sunt cumpărate de părinţi, fără să se gândească măcar o clipă la faptul că cel mic poate învăţa să dea cu pumnii mai mult decât la nivel virtual;
- participanţii la acest training au aflat motivele care îi determină pe elevi să izbucnească uneori în accese de furie, de ce nu pot fi stăpâniţi, de unde provine lipsa de teamă de autoritate a profesorului sau de reprecursiuni şi care este vina adultului în toată această istorie zbuciumată care modelează caracterul viitorului părinte;
- o chestiune subliniată de persoanele care au postat comentarii pe blog, o reprezintă faptul că, în România, diferenţa dintre psiholog şi psihiatru nu este una bine înţeleasă şi din această cauză părinţii şi chiar copiii lor nu au încredere în apelarea la soluţia psihologică. Problema nu stă în definire ci în acceptarea faptului că un psiholog în şcoală reprezintă soluţia paşnică de rezolvare a unei situaţii conflictuale, iar un psihiatru deja tratează o problemă psihică, diagnosticată anterior.
- interesul diriginţilor, profesorilor şi chiar al directorului unei şcoli este de mult pierdut, mai ales că astfel de acte de violenţă se petrec sub atenta lor supraveghere: Această opinie este impărţită şi de o parte a comentatorilor pe blog.
- concluzia conform căreia sistemul nu funcţionează încă, concluzie împărtăşită şi de o parte din comentatorii blogului, este că frica de proprii părinţi sau profesori le îndeamnă pe victime să nu apeleze la ajutor de specialitate.

Măsuri propuse:
- continuarea unor astfel de dezbateri sau traininguri care capătă din ce în ce mai multă susţinere;
- modificarea regulamentului şcolar, cu contribuţii din partea organizaţiilor neguvernamentale;
- perfecţionarea pregătirii profesionale a cadrelor didactice, axându-se în special pe formarea psiho-pedagogică;
- introducerea mediatorului şcolar, a psihologului şi a consilierului în toate unităţile şcolare;
- susţinerea parteneriatului dintre şcoli şi organizaţii neguvernamentale;
- îndemnarea tuturor părinţilor, bunicilor şi profesorilor să adreseze toate abuzurile sau actele de violenţă la care sunt martori către Direcţia Generală Pentru Asistenţă Socială;
- îndemnarea tuturor părinţilor, bunicilor şi profesorilor să adreseze toate abuzurile sau actele de violenţă la care sunt martori către Comisia pentru Cercetarea Abuzurilor din camera Deputaţilor