Vă mulţumesc, prieteni liberali!

Când eram student la Facultatea de Drept din Universitatea Bucureşti, am fost membru al PL'93 şi am avut ocazia să-i cunosc pe Ludovic Orban şi pe regretatul Horia Rusu. Apoi am cunoscut câţiva lideri ai Partidului Naţional Liberal de atunci precum Mircea Ionescu-Quinus, Tiberiu Olah, Adrian Oghină. Nu am rămas prea mulţi ani în partid. Eram prea tânăr şi mult prea îndrăgostit de profesia mea de dascăl. De atunci şi până astăzi mi-am făcut datoria la catedră cu multă pasiune, cu entuziasm şi cu sentimentul că trebuie să nu-i dezamăgesc pe profesorii mei din liceu şi din facultate, mulţi dintre ei adevărate modele de dascăli şi repere de moralitate. Nu credeam că, vreodată, voi mai fi interesat de viaţa politică, altfel decât ca spectator. Şi totuşi...
În octombrie 2008, am luptat împreună cu un grup de prieteni profesori, alături de Alina Gorghiu, pentru păstrarea disciplinei Istorie în planul cadru la clasa a 12-a la liceele tehnologice, atunci când doamna ministru Andronescu dorea ca ea să fie scoasă. De atunci au urmat alte şi alte acţiuni culturale, sportive, sindicale etc, în a căror desfăşurare am avut ocazia să mă apropii de numeroşi membri şi simpatizanţi ai PNL. Mi-am făcut mulţi prieteni printre aceştia şi mă străduiesc permanent să le păstrez prietenia. Sunt bucuros că majoritatea dintre ei sunt tineri, visători, buni. Sunt convins că astfel de tineri politicieni există şi în alte partide. Totuşi, inima îmi spune că, dacă va fi să aleg un partid al cărui membru să devin, acesta este PNL, pentru că în rândurile lui există oameni care ştiu să preţuiască prietenia şi pentru că, înainte de a fi oameni politici, sunt pur şi simplu oameni.
Le mulţumesc prietenilor mei liberali pentru că m-au înconjurat cu prietenie şi au avut încredere în mine, deşi nu sunt membru PNL. Sper din tot sufletul să avem ocazia de a ne bucura împreună pentru succesul lui Crin.