Speranţa moare întotdeauna ultima, dar până la urmă moare şi ea. Nu ştiu dacă au fost lideri de sindicat mai optimişti decât mine. Am fost sigur că până la urmă legea de majorare a salariilor se va aplica. Am încercat să-i contaminez şi pe colegi cu optimismul meu incurabil, dar nu cred că am reuşit. Am făcut tot ce am putut în această jumătate de an pentru a păstra încrederea colegilor în mine, în ceilalţi lideri, în sindicat. În mare măsură am reuşit. Deşi cu mai puţin entuziasm decât altădată, colegii mei s-au pronunţat pentru declanşarea grevei generale. Mă bucură încrederea colegilor, dar mă înspăimântă faptul că s-ar putea ca această grevă să nu aibă un rezultat pozitiv. Nu sunt convins că data viitoare ei vor mai dori să intre în grevă, dacă de data aceasta nu vom reuşi să schimbăm nimic.
Sunt dezamăgit. De situaţie, de oameni, într-un fel chiar şi de mine însumi. Martor îmi este Dumnezeu că am fost un om cinstit, că n-am ascuns nimic colegilor mei şi că am făcut tot ce a depins de mine pentru ca dorinţele noastre să se împlinească. Cu posibilităţile mele modeste, am luptat pe mai multe planuri şi am folosit toate mijloacele pentru a-mi exprima punctele de vedere. Am deranjat pe mulţi şi am avut multe de suferit. Nu m-am dat bătut, am strâns din dinţi şi am mers înainte. Dar am obosit. Şi mi s-au făcut destule nedreptăţi. Am ajuns să înţeleg că de multe ori am dus lupte care nu erau ale mele şi am primit lovituri care nu-mi erau destinate mie. Cred că o mare parte din timpul pe care l-am pierdut, încercând să fac mai mult pentru alţii, ar fi trebuit să mi-l petrec cu fetiţa mea Alina. Ea are sigur mai mare nevoie de mine decât oricine altcineva. Nu mă retrag de pe câmpul de luptă, dar îmi voi alege cu mai mare atenţie camarazii, adversarii şi cauzele pentru care să lupt.
Sunt dezamăgit. De situaţie, de oameni, într-un fel chiar şi de mine însumi. Martor îmi este Dumnezeu că am fost un om cinstit, că n-am ascuns nimic colegilor mei şi că am făcut tot ce a depins de mine pentru ca dorinţele noastre să se împlinească. Cu posibilităţile mele modeste, am luptat pe mai multe planuri şi am folosit toate mijloacele pentru a-mi exprima punctele de vedere. Am deranjat pe mulţi şi am avut multe de suferit. Nu m-am dat bătut, am strâns din dinţi şi am mers înainte. Dar am obosit. Şi mi s-au făcut destule nedreptăţi. Am ajuns să înţeleg că de multe ori am dus lupte care nu erau ale mele şi am primit lovituri care nu-mi erau destinate mie. Cred că o mare parte din timpul pe care l-am pierdut, încercând să fac mai mult pentru alţii, ar fi trebuit să mi-l petrec cu fetiţa mea Alina. Ea are sigur mai mare nevoie de mine decât oricine altcineva. Nu mă retrag de pe câmpul de luptă, dar îmi voi alege cu mai mare atenţie camarazii, adversarii şi cauzele pentru care să lupt.
13 comentarii:
Trebuie sa mergeti inainte,pentru ca ceea ce ati facut pana acum este foarte bine.Ar fi perfect ca toti profesorii sa fie ca dumneavoastra.Nu fiti deceptionat,fiica dumneavoastra va trai intr-o Romanie mult mai buna !
Multumesc pentru sustinere, Tony. Ma bucur ca apreciati eforturile pe care le-am facut. Si eu va urmaresc de mult, mai ales pe forum si va apreciez. Chiar te rog sa-mi transmiti si datele tale de contact pentru a tine legatura cat mai strans. In ultimele luni, viata mi-a oferit numeroase ocazii de a cunoaste oameni minunati a caror prietenie vreau sa o pastrez.
As dori sa atrag atenţia asupra unui aspect la care, probabil, mulţi nu s-au gândit: prin boicotarea tezelor cu subiect unic, se poate bloca anul şcolar dar pentru clasele a VII-a şi a VIII-a, în timp ce restul promovează normal. Ce înseamnă asta?
1. Se va produce un fenomen pe care îl putem numi "seven boom", adică o creştere semnificativă a numărului claselor a VII-a. Cei care sunt acum într-a şaptea nu promovează în timp ce cei care sunt într-a şasea intră în clasa a VII-a, ei nefiind afectaţi.
Practic, în felul acesta, prin nepromovabilitatea a două nivele (clasele VII, VIII) şi promovabilitatea celorlalţi elevi (clasele I-VI, IX-XII/XIII, absenţa bacului neafectând promovabilitatea claselor a XII-a şi a XIII-a) discriminăm elevii, ceea ce nu avem voie. Acţiunile noastre de protest trebuie să se răsfrângă în mod egal asupra tuturor elevilor.
2. Nu vor exista clase de a IX-a, dat fiind faptul că blocajul afectează şi clasele a VIII-a
În felul acesta, învăţământul liceal, care şi aşa este lovit de Androneasca prin reducerea masivă a unor ore, va primi o a doua lovitură (aş putea spune chiar o a doua rană), dată de noi înşine, care va avea ca efect căderea a cel puţin atâtea norme câte au căzut prin micşorarea numărului de ore de la 34-37 la 29-33.
Deci, ar trebui avut în vedere şi acest aspect
Imi pare rau ca ati ajuns la concluziile astea amare, dar ma tem ca erau inevitabile.
N-am niciun motiv sa cred ca lucrurile se vor schimba prea curand. Din ultimele alegeri profesorii au iesit foarte 'sifonati', nu pot decat sa le doresc sa se destepte pentru cele viitoare. Deocamdata trag ponoasele de pe urma celor pe care - foarte multi din ei - i-au votat cu ochii inchisi.
@Daniel
Ai scris foarte frumos. Din suflet. Nu ti-am spus pana acum dar iti cunosc mai bine activitatea decat crezi, si stiu cat te lupti. Ti-am ascultat o data si un discurs excelent la liceul Caragiale. Felicitari! Mergi mai departe cu capul sus.
Chiar as vrea sa stiu cine esti. Nu stiu la ce discurs te referi. Eu nu prea tin discursuri. De cele mai multe ori iau atidudine, raspund atacurilor. Nu stiu cat si ce stii despre activitatea mea, dar as vrea sa vorbim.
Acum cativa ani, in legatura cu o candidatura.
Da, stiu. Ti-am trimis mail. :)
Cu totii suntem dezamagiti de situatia profesorilor.Am fost si mai dezamagiti cand profesorii,sustinuti fiind de PSD si PD,au intrat in capcana si au lovit in Guvernul Tariceanu,a carui vina era ca nu vroia sa minta pt. voturi,asa cum a fost toata hulita guvernare liberala,care a daruit insa romanilor cea mai linistita perioada din istoria recenta.Daca profesorii renunta la cauza inseamna insa ca nu sunt demni sa educe noua generatie,generatie de care ar trebui sa se lege schimbarea societatii.
Am fost unul dintre cei care au crezut ca guvernul Tariceanu este adversarul profesorilor. Mi-am dat seama ca am gresit. Liberalii au fost corecti cu noi. Altii ne-au mintit si ne-au folosit. Profesorii isi pastreaza demnitatea. Si inca lupta pentru drepturile lor. In ce ma priveste voi fi mereu in prima linie. Numai ca nu ma mai las folosit. In plus, de acum voi lupta si pentru alte cauze alaturi de noii mei prieteni.
http://alexandrumarin.wordpress.com/2009/05/01/zidurile/ Am raspuns aici mesajului dumneavoastra postat pe blogul Alinei Gorghiu.
http://alexandrumarin.wordpress.com/2009/05/01/zidurile/ Nu inteleg de ce nu a aparut intreg linkul.
Liviu, ne cunoastem cumva? Am impresia ca dv ma cunoasteti si altfel decat de pe forum. Uneori ma gandesc ca si eu va cunosc. Gandul meu merge de multe ori spre un om pe care-l apreciez mult, de care m-am simtit aproape, dar de care am fost mereu destul de departe. M-as bucura sa fiti acel Liviu.
Trimiteți un comentariu