- sugestii: psihologul scolar sa realizeze cel putin o data pe an, la inceputul anului scolar o evaluare a tuturor elevilor. Cel mai potrivit ar fi sa existe o evaluare lunara, sau cel putin trimestriala.
2. Elaborarea si derularea unor programe de asistenta individualizata pentru elevii implicati (ca autori sau ca victime) în cazuri de violenta.
- sugestii: modificarea regulamentului preuniversitar si a regulamentului cabinetelor psihopedagocie in vederea obligarii elevilor autori sau victime ale violentelor sa mearga la cabinetul psihologic in vederea consilierii;
3. Implicarea activa a elevilor cu potential violent sau care au comis acte de violenta în programe de asistenta derulate în parteneriat de catre scoala si alte institutii specializate (Politia comunitara, Autoritatea pentru Protectia Copilului si Adoptie, autoritatile locale, Biserica, alte organizatii specializate în programe de protectie si educatie a copiilor si a tinerilor)
4. Valorificarea intereselor, aptitudinilor si capacitatii elevilor care au comis acte de violenta prin implicarea acestora în activitati scolare si extra-scolare (sportive, artistice. etc.).
5. Responsabilizarea elevilor cu comportament violent prin aplicarea unor masuri de interventie cu potential educativ si formativ; evitarea centrarii exclusiv pe sanctiune si eliminarea din practica educationala a unor sanctiuni care contravin principiilor pedagogice (de exemplu, sanctionarea comportamentului violent prin nota, repetentie, exmatriculare etc.).
6. Informarea parintilor cu privire la serviciile pe care le poate oferi scoala în scopul prevenirii violentei scolare si ameliorarii relatiilor parinti-copii (consiliere, asistenta psihologica, mediere); implicarea în astfel de activitati a personalului specializat (consilieri scolari, psihologi).
7. Acordarea de sprijin familiilor care solicita asistenta si orientarea acestora catre serviciile specializate.
- sugestii: si in reglementarea prezenta familiile pot solicita asistenta cabinetelor psihopedagogice
8. Colaborarea scolii cu familiile elevilor cu potential violent sau care au comis acte de violenta, în toate etapele procesului de asistenta a acestora (informarea, stabilirea unui program comun de interventie, monitorizarea cazurilor semnalate); organizarea de întâlniri în scoala, vizite în familii, programe extrascolare cu participarea comuna a elevilor, a parintilor, a cadrelor didactice si a specialistilor.
9. Identificarea unor parinti-resursa care sa se implice în activitatile de prevenire sau în rezolvarea cazurilor de violenta existente.
10. Initierea unor programe destinate parintilor, centrate pe constientizarea, informarea si formarea cu privire la dificultatile de adaptare a copiilor la mediul scolar si la diferite aspecte ale violentei scolare (forme, cauze, modalitati de prevenire, parteneri).
11. Semnalarea de catre scoala a cazurilor de familii cu un comportament violent fata de copii si implicarea în rezolvarea acestora (în cazuri extreme, participarea la procedurile de plasament familial); colaborarea scolii cu institutii cu responsabilitati în acest domeniu, precum Autoritatea Tutelara, Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului si Adoptie, Consiliile Judetene pentru protectia copilului, Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, politie.
12. Includerea, pe agenda întâlnirilor formale ale scolii (Consiliul de Administratie, Consiliul Profesoral, Consiliul Elevilor, Comitetul de Parinti), a unor teme legate de violenta scolara, care sa aiba ca scop constientizarea dimensiunii fenomenului si analiza formelor, a actorilor si a cauzele situatiilor de violenta de la nivelul institutiei respective.
13. Elaborarea unor strategii coerente de prevenire si interventie, care sa fie fundamentate pe diagnoza situatiei existente si sa fie incluse în planul de dezvoltare institutionala; initierea unor programe care sa raspunda unor situatii specifice unitatii de învatamânt respective (identificarea riscurilor în contextul concret al scolii, a actorilor cu potential violent sau cu risc de a deveni victima), cu implicarea activa a elevilor ca actori si ca parteneri cheie;
14. Transformarea regulamentului de ordine interioara, specific fiecarei scoli, din instrument formal în mijloc real de prevenire, prin:
- definirea clara si functionala a criteriilor de disciplina scolara si de conduita în scoala a tuturor actorilor scolari (elevi, profesori);
- adaptarea prevederilor la contextul specific în care functioneaza institutia;
- consultarea tuturor actorilor de la nivelul scolii (elevi, cadre didactice, parinti) în definirea si aplicarea prevederilor acestuia;
- operationalizarea continutului la nivelul activitatii didactice concrete, prin negocieri directe între profesor si elevi.
15. Initierea la nivelul scolii a unor structuri cu rol de mediere (centre de resurse) care sa contribuie la identificarea surselor de conflict, a actorilor implicati si a cailor de solutionare; aceste structuri/grupuri de initiativa ar trebui sa fie formate dintr-un nucleu de elevi, cadre didactice si parinti, care sa îndeplineasca rolul de mediatori si care sa influenteze rezolvarea pasnica a conflictelor între actorii scolii (elevi-elevi, eleviprofesori, profesori-elevi, parinti-profesori, parinti-elevi); astfel de structuri pot fi coordonate de personal specializat (consilieri scolari, asistenti sociali, psihologi) si pot initia si derula programe anti-violenta împreuna cu parteneri de la nivelul comunitatii (ONG-uri, politia de proximitate, autoritati locale).
16. Dezbaterea, în timpul orelor de consiliere si orientare, a situatiilor de violenta petrecute în scoala sau în vecinatatea acesteia si încurajarea exprimarii opiniei elevilor privind aceste situatii si posibile cai de solutionare.
17. Valorificarea temelor relevante pentru problematica violentei, care se regasesc în curriculumul diferitelor discipline scolare (drepturile si îndatoririle individului, libertate si norma/regula de comportament, decizie si consecintele deciziilor, abilitati sociale etc.), prin utilizarea unor strategii activ-participative (studiu de caz, joc de rol, analiza critica a mesajelor audio-vizuale cu continut violent, problematizare etc.), care sa conduca la constientizarea si dezvoltarea unei atitudini critice a elevilor fata de problematica violentei scolare.
18. Derularea unor programe si activitati extrascolare pe tema combaterii violentei scolare (de exemplu: saptamâna anti-violenta; jocuri, concursuri si expozitii tematice; întâlniri cu specialisti care sa prezinte în mod interactiv teme legate de violenta scolara, la care sa participe elevi, cadre didactice si parinti).
19. Organizarea de programe de informare a elevilor privind modalitatile adecvate de gestionare a unor situatii concrete de violenta, centrate pe dezvoltarea unor competente de auto-control, negociere a conflictelor, comunicare, mijloace de auto-aparare.
20. Initierea unor programe de educatie intra- si inter-generationala si de educatie
parentala prin care sa se urmareasca îmbunatatirea relatiilor dintre actorii de la nivelul scolii (copii-parinti-cadre didactice-conducerea scolii).
21. Sensibilizarea profesorilor fata de problematica violentei (forme de violenta, cauze generatoare, mecanisme de prevenire, strategii de ameliorare, cadru legislativ si institutional) prin activitati de formare derulate la nivel local: cursuri de formare incluse în planurile de dezvoltare, cercuri pedagogice tematice, comisii metodice, schimburi de experienta.
22. Cresterea transparentei evaluarii rezultatelor elevilor (criterii, metode), în scopul diminuarii tensiunilor care conduc la aparitia unor situatii de violenta (între elevi si profesori sau între elevi); monitorizarea la nivel institutional a cadrelor didactice care utilizeaza notarea ca mijloc de sanctionare a comportamentelor sau atitudinilor elevilor, în scopul corectarii acestor situatii.
23. Asumarea de catre consilieri a unui rol proactiv în comunitatea scolara, prin diseminarea ofertei de sprijin psihologic si prin implicarea acestora, în afara cabinetului scolar, în identificarea si rezolvarea problemelor elevilor, a profesorilor si a parintilor, care pot conduce la situatii de violenta scolara
24. Ameliorarea managementului comunicarii între toti actorii de la nivelul scolii, prin identificarea principalelor bariere comunicationale si prin diversificarea strategiilor si a canalelor de comunicare (activarea structurilor formale de la nivelul scolii – consilii, comitete, asociatii grupuri de actiune; organizarea de activitati informale elevi-cadre didactice-parinti; înfiintarea unei statii radio, web-site sau publicatii ale scolii; crearea unor proceduri de semnalare a situatiilor problematice – cutie postala a elevilor/parintilor);
25. Asigurarea unui mediu scolar adecvat pentru derularea activitatilor didactice în conditii optime, prin:
- evitarea supraaglomerarii colectivelor de elevi, atât la nivelul scolii, cât si la nivelul claselor;
- decongestionarea programului scolar al elevilor;
- asigurarea de personal didactic calificat si suficient numeric;
- încadrarea unor specialisti în domeniul comunicarii (mediatori, consilieri, psihologi, asistenti sociali);
- asigurarea unui serviciu de paza permanent; încadrarea de personal de supraveghere si securitate suficient.
26. Dezvoltarea unor strategii focalizate pe prevenirea si controlul fenomenelor de violenta care apar în zona din jurul scolii, care sa solicite implicarea activa a partenerilor locali (de exemplu, solicitarea autoritatilor locale în vederea exercitarii atributiilor de control al destinatiilor spatiului proxim scolii si eliminarea situatiilor în care acesta este utilizat pentru: baruri, jocuri video, comert ambulant necontrolat etc.).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu