luni, 3 ianuarie 2011

Viaţa nu iartă!

Dan Topolinschi este un nume care poate nu mai spune multe microbiştilor, dar fostul fundaş al lui Dinamo ascunde în spatele său o poveste impresionantă.  La 18 ani debuta în Liga I, la Iaşi, unde-l avea preşedinte pe celebrul Vasile Ianul. La un an distanţă, Steaua punea ochii pe el, dar nu prea-i convenea ideea, dinamovist fiind. Topolinschi povesteşte: "M-am dus la Ianul şi i-am zis că eu vreau să mă duc la Dinamo, nu la Steaua". Apoi, în vara lui 1985, la 19 ani, ajungea la echipa de suflet. Nu a stat decât un an şi, ca mulţi alţii, regretă. "Dacă aveam mintea de pe acum, era altceva. Ajunsesem la Dinamo, eram titular în faţa lui Stănescu, dar mi s-a urcat la cap. Mă vedeam mare şi tare", spune acum fostul fotbalist. Atletic şi foarte decis, Topolinschi primise porecla "Măcelarul" din partea spectatorilor: "Eu zic că nu eram dur, jucam tare, la limită. Dacă am luat cartonaşe roşii? Ohooo, destule!".  
După doar un an în "Groapă", e vândut la Victoria Bucureşti, unde joacă până la Revoluţie. De acolo, totul merge din rău în mai rău. Se retrage la 30 de ani şi se stabileşte în Călăraşi, acolo unde lucrează şi în Poliţie. În 2000 însă, este arestat pentru luare de mită şi petrece aproape doi ani în puşcărie. "Pe nedrept, pentru că eu eram în concediu, nu am pus mâna pe nimic. Dar aveau nevoie de un ţap ispăşitor", explică el. A plecat în Spania, a lucrat pe şantier, apoi s-a întors în România, unde a muncit pe unde a apucat. De un an şi jumătate e îngrijitor al stadionului Dinamo, dar, cel mai interesant, conduce şi maşinuţa care transportă jucătorii accidentaţi în afara terenului. "Sincer, nu era datoria mea asta, cu maşinuţa. Dar am cerut eu şi îndatorirea asta. Ştiţi de ce? Îmi place cum e pe teren, printre fotbalişti", spune Topo mândru. 
Totuşi, cel mai mare hop pe care fostul fundaş l-a trecut a venit cu două săptămâni înaintea Crăciunului. "Mi-au descoperit o hernie de disc în stadiu avansat şi o deficienţă la măduva spinării. Doctorii mi-au spus din start că sunt şanse mici să mai pot merge. Maxim 10%", vine imediat explicaţia. S-a operat, iar acum pare că e bine, chiar dacă două luni se va chinui cu o proteză pentru gât. "Cred că, dacă nu eram sportiv, acum vorbeam din scaunul cu rotile. Cel mai mult m-am bucurat că în perioada asta am văzut că nu m-a uitat toată lumea", continuă Topo povestea, care are şi o cerinţă specială. "Scrieţi, vă rog, că le mulţumesc unor persoane care m-au ajutat acum: Radu Viorel, Nicuşor Vlad, «Bigică» Eftimescu şi Nicolae Badea"
Sursa: www.prosport.ro

Niciun comentariu: