Urmărind astăzi o emisiune la Antena 3, la care au fost invitaţi Alina Gorghiu, deputat P.N.L. şi Mugurel Surupăceanu, deputat P.S.D., mi-am dat seama că nu suntem cu totul pierduţi şi că şansa noastră sunt chiar ei, tinerii oameni politici. Privindu-i, mi-am dat seama că soluţia cea mai bună este aceea de a-i sprijini, de a-i susţine, de a le da aripi pentru ca ei să realizeze schimbarea de sistem şi de mentalitate pe care ni le dorim. Din fericire, ei nu sunt singuri. În fiecare partid există asemenea politiceni tineri, pregătiţi, cinstiţi.
M-am bucurat să-i văd alături în emisiune pe doi dintre oamenii pe care-i consider prieteni.
Pe Mugurel Surupăceanu pot spune că îl cunosc de o viaţă. Am făcut amândoi parte din ,,familia'' Liceului Economic din Tg. Jiu. Era cu un an mai mare. Dar în tot liceul nu erau decât 8 clase de elevi, la clasa a 11-a şi la clasa a 12-a fiind câte o singură clasă, aşa că ne cunoşteam toţi foarte bine. Am fost aproape toţi băieţii buni prieteni pentru că eram foarte puţini. Într-o clasă de 36 de elevi erau cel mult 7 băieţi.
L-am revăzut pe Mugurel de foarte puţine ori, dar de fiecare dată când l-am văzut, fie şi la televizor, gândul m-a purtat spre tatăl lui, domnul Gheorghe Surupăceanu, excepţionalul nostru profesor de limba şi literatura română. Folosesc şi această ocazie pentru a-i mulţumi domnului profesor Surupăceanu pentru faptul că m-a învăţat să preţuiesc literatura poporului român. Datorită dumnealui am citit aproape toate marile creaţii ale literaturii române. Mai presus de orice, vreau să-i mulţumesc pentru faptul că dânsul m-a învăţat încă de la vârsta de 14 ani ce înseamnă să fii un bun român. Primejduindu-şi libertatea şi poate chiar viaţa, domnul profesor Surupăceanu ne-a învăţat ,,Doina'' lui Eminescu, într-o perioadă în care aceasta era interzisă. Noi primeam nota 2 dacă nu ştiam ,,Doina'' de la primul şi până la ultimul vers. Am înţeles încă de atunci că dânsul o făcea din patriotism, deşi astfel risca enorm.
La examenul de bacalaureat, pe care l-am susţinut în vara anului 1989, unul dintre subiectele la Limba şi literatura română a fost legătura dintre creaţia populară şi opera lui Mihai Eminescu sau ceva asemănător. Noi am scris şi despre ,,Doina'' lui Eminescu, iar lucrările ne-au fost depunctate. Au fost colegi care au povestit că atunci l-au văzut pe domnul profesor cu lacrimi în ochi, reproşându-şi faptul că din cauza dânsului am primit note foarte mici, iar unii chiar au fost obligaţi să susţină şi proba orală pentru a promova.
Domnul profesor Surupăceanu a fost unul dintre profesorii minunaţi care mi-au transmis dragostea faţă de această nobilă profesie. Toată viaţa nu voi uita ceea ce a făcut domnul profesor pentru noi în perioada aceea tulbure.
Alina face de acum parte din categoria prietenilor mei de suflet. Deja mă leagă de ea amintiri frumoase. Sunt convins că aşteptările mari pe care le am în legătură cu ea se vor confirma foarte repede.
M-am bucurat să-i văd alături în emisiune pe doi dintre oamenii pe care-i consider prieteni.
Pe Mugurel Surupăceanu pot spune că îl cunosc de o viaţă. Am făcut amândoi parte din ,,familia'' Liceului Economic din Tg. Jiu. Era cu un an mai mare. Dar în tot liceul nu erau decât 8 clase de elevi, la clasa a 11-a şi la clasa a 12-a fiind câte o singură clasă, aşa că ne cunoşteam toţi foarte bine. Am fost aproape toţi băieţii buni prieteni pentru că eram foarte puţini. Într-o clasă de 36 de elevi erau cel mult 7 băieţi.
L-am revăzut pe Mugurel de foarte puţine ori, dar de fiecare dată când l-am văzut, fie şi la televizor, gândul m-a purtat spre tatăl lui, domnul Gheorghe Surupăceanu, excepţionalul nostru profesor de limba şi literatura română. Folosesc şi această ocazie pentru a-i mulţumi domnului profesor Surupăceanu pentru faptul că m-a învăţat să preţuiesc literatura poporului român. Datorită dumnealui am citit aproape toate marile creaţii ale literaturii române. Mai presus de orice, vreau să-i mulţumesc pentru faptul că dânsul m-a învăţat încă de la vârsta de 14 ani ce înseamnă să fii un bun român. Primejduindu-şi libertatea şi poate chiar viaţa, domnul profesor Surupăceanu ne-a învăţat ,,Doina'' lui Eminescu, într-o perioadă în care aceasta era interzisă. Noi primeam nota 2 dacă nu ştiam ,,Doina'' de la primul şi până la ultimul vers. Am înţeles încă de atunci că dânsul o făcea din patriotism, deşi astfel risca enorm.
La examenul de bacalaureat, pe care l-am susţinut în vara anului 1989, unul dintre subiectele la Limba şi literatura română a fost legătura dintre creaţia populară şi opera lui Mihai Eminescu sau ceva asemănător. Noi am scris şi despre ,,Doina'' lui Eminescu, iar lucrările ne-au fost depunctate. Au fost colegi care au povestit că atunci l-au văzut pe domnul profesor cu lacrimi în ochi, reproşându-şi faptul că din cauza dânsului am primit note foarte mici, iar unii chiar au fost obligaţi să susţină şi proba orală pentru a promova.
Domnul profesor Surupăceanu a fost unul dintre profesorii minunaţi care mi-au transmis dragostea faţă de această nobilă profesie. Toată viaţa nu voi uita ceea ce a făcut domnul profesor pentru noi în perioada aceea tulbure.
Alina face de acum parte din categoria prietenilor mei de suflet. Deja mă leagă de ea amintiri frumoase. Sunt convins că aşteptările mari pe care le am în legătură cu ea se vor confirma foarte repede.
3 comentarii:
Bun, inteleg ca dl. Surupaceanu-senior a fost o figura luminoasa.
Mai important mi se pare daca fiul se ridica la inaltimea tatalui, sau e un simplu membru de partid care aproba docil politica dezastruoasa promovata de colega sa cunoscuta mai bine sub porecla de Abramburica :)
MUgurel e un om de afaceri de succes in judetul Gorj. Mi-a placut gestul lui de a se abtine atunci cand s-a votat in Camera Deputatilor ceva in legatura cu legea de majorare a salariilor. Nu mai stiu exact despre ce era vorba, dar a luat atitudine chiar impotriva partidului din care face parte. Chiar i-a sustinut pe profesori. Si el este profesor.
Trimiteți un comentariu