miercuri, 6 mai 2009
Oare ce ne mai rezervă viitorul?
Să fii profesor în România de astazi nu este deloc uşor. Cred că niciodată nu au dus-o mai prost profesorii din România. Atât de multe probleme nu cred ca au avut profesorii din România în ultimii 50 de ani. Părinţii mei au fost profesori şi au reuşit să ne crească şi să ne ajute să devenim oameni pe toţi cei trei copii. Întotdeauna s-au produs schimbări în învăţământ, dar parcă nu au fost atât de multe şi atât de marcante. În fiecare zi trăim cu teama că se vor produce noi schimbări care ne vor afecta. Păstrăm din ce în ce mai puţine speranţe că viitorul va fi mai lipsit de griji pentru noi. Această crudă realitate mă face să mă gândesc din ce în ce mai mult la copilul meu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
1. In perioada postdecembristă, a existat o reformă care, odată aplicată, ar fi dat, cât de cât, o coerenţă învăţământului românesc. Este vorba de ceea ce s-a început pe vremea ministrului Andrei Marga. Încă din anul 1998, propunea două variante de structurare a ciclurilor de învăţământ:
"1+4+5+3 sau 4"
"1+6+3+3 sau 4"; aceasta din urmă fiind agreată de Marga
Suntem în preajma intrării în procedură legislativă a unei cosmetizări a primei variante. Aplicată raţional, va da roade. Dacă, însă, va fi transformată şi răstransformată, va ieşi ceva inform, care nu poate să aducă nimic bun.
Ma tem ca viitorul nu va (ne) rezerva nimic nou. Mai ales dupa ce guvernantii au reusit din nou sa va pacaleasca si sa va convinga sa suspendati greva.
Eu sunt profesor si imi este draga profesia mea. Gasesc mereu satisfactii in munca pe care o fac. Cred ca voi renunta la munca de lider de sindicat. Eu am crezut ca pot face multe pentru oameni. Sunt prea mic. Nu pot sa fac mare lucru. Imi cer scuze tuturor.
"Buturuga mica rastoarna carul mare" spune o zicala, multi au gasit diferite explicatii dar eu va spun ca si un om mic poate face lucruri mari.
Iar in privinta viitorului, inca imi e frica sa termin scoala ca se pare ca indiferent de cunostinte tot cei cu "pile" au intaietate.
Macar speranta moare ultima, pana atunci.. "Sa traim bine"
Cu bine, Safta George.
George, din pacate asta este lumea in care traim. Poate ca generatia ta va putea schimba ceva. Pana atunci, incearca sa faci tot ceea ce depinde de tine pentru a-ti fauri un viitor luminos.
Trimiteți un comentariu