miercuri, 17 februarie 2010

Pentru doamnele profesoare de limba şi literatura română, din tot sufletul, o poezie recitată de Moţu' Pittiş

Publicat de la
Etichete:

4 comentarii:

Constantin Ioan BRINCUS spunea...

Daniel,

Chiar daca comentariul meu e off topic, as fi foarte incantat daca te-ai alatura si tu aici:
http://www.liberalii1.ro/

E pentru cei ce gandesc cu simt liber(al), membri sau nu ai PNL.

Te astept!

17 februarie 2010 la 22:56
Unknown spunea...

Pe mine ma bucura sincer prezenta ta aici si faptul ca te "cunosc". Salutari.

18 februarie 2010 la 16:05
mirea spunea...

Domnule diriginte,daca tot l'ati pomenit pe Florian Pitis as vrea si eu sa pomenesc numele celui care este considerat de parintele Nicolae Steinhardt "Sfantul inchisorilor";si sa spun ca ziua de 18 februarie o sa ajunga mai devreme sau mai tarziu in calendar(problema tine de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane,care se impotmoleste de natura legionara a lui Gafencu).Asadar,Valeriu Gafencu,nascut in Basarabia pe 24 ianuarie 1921(parca ne spune ceva data asta)vine ca student la Iasi(Facultatea de Drept) si este arestat in anul doi de facultate in urma esecului rebeliunii legionare fiind conducator al unui grup al Fratiilor de Cruce.In inchisoare,Gafencu devine un adevarat mistic,cu o traire crestina care uimea si pe politruci.Din "grupul" lui Gafencu faceau parte:bunul sau prieten Ioan Ianolide,Anghel Papacioc(parintele arhimandrit Arsenie de azi),doctorul Traian Trifan,avocatul Traian Marian,Marin Naidim si multi altii.Viata lui Gafencu(si nu numai a lui) din inchisoare trebuie cuprinsa de un manual de istorie sau religie,e o datorie sa ne asumam istoria recenta atat de prost inteleasa astazi("Comunismul a umplut cerul cu sfinti"spune parintele Arsenie Papacioc).Gafencu isi prevesteste moartea cu 16 zile inainte,indicand exact data in care va muri;le cere colegilor din celula sa'i procure o lumanare si o camasa alba pentru inmormantare.Gafencu moare la orele pranzului in ziua de 18 februarie 1952 la Targu-Ocna(inchisoare in regim de sanatoriu pt bolnavii de TBC)si este inmormantat intr'o groapa comuna(a cerut sa i sa puna in gura,in partea dreapta o cruce pe care o detinea,pentru a fi descoperit la o eventuala dezgropare).Prezenta sa plina de har va crea o atmosfera duhovniceasca unica in istoria gulagului comunist;"Mi'e asa de dor de Targu-Ocna!"va spune mai tarziu cineva trecut pe'acolo."Un tanar cu suflet de crin,pe care,din pricina puritatii sale,iti era rusine sa'l privesti in lumina ochilor.Nu mai era decat piele si os,plin de boala si de tuberculoza,dar ochii lui erau luminosi si numai un zambet"(Parintele Constantin Voicescu)..."Nu am nici o indoiala c este sfant;a trait cuvantul lui Dumnezeu la o inaltime de neinteles pentru noi"(Parintele Gheorghe Calciu)..."Să mă iertaţi, părinţilor, vă rog/C-având puţină treabă azi cu Domnul/M-a biruit în rugăciune somnul/Şi v-am lăsat cenuşa mea, zălog...”(poezie compusa de Gafencu in inchisoare si trnsmisa pe cale orala pana cand a vazut lumina scrierii in "pana" lui Ioan Ianolide dupa eliberarea din '64;de altfel sunt in jur de 15 poezii transmise pe aceasta cale)

18 februarie 2010 la 18:39
Daniel Mălăelea spunea...

Mirea, recunosc faptul ca nu cunosc mare lucru despre Valeriu Gafencu si Ioan Ianolide.Apreciez cunostintele tale in domeniu si te felicit. Vreau sa scrii cat mai mult pe blogul meu pentru ca ai ce spune.

18 februarie 2010 la 20:55

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)