duminică, 9 noiembrie 2008

Lucrare la Istoria Românilor pentru admiterea la facultate

Textul de mai jos este copiat după o lucrare de admitere la facultate. Nu cunoaştem numele autorului deoarece colţul lucrării era lipit.
1. Statul dac condus de Decebal
Decebal a fost unul dintre marii patrioţi ai Ţării Române el făcând parte dintr-o familie de intelectuali săraci.
Între anii 1887-1889 Decebal a purtat o serie de răscoale cu turcii, otomanii, geţii, tătarii.
Decebal a purtat o serie de răscoale la Rovine împotriva turcilor pentru cucerirea drepturilor datorate statului român drepturi politice, economice, financiare, drepturi care se axau în special pe agricultură.
El lupta pentru o ţară unitară structurată pe libertate şi independenţa poporului român din Basarabia, Moldova, Transilvania care se aflau sub stăpânire austro-ungară. Stăpânire care nu voia să restituie poporului român toate bunurile ce le aparţineau din perioada interbelică.
Decebal a mai purtat o serie de răscoale şi cu tătarii, care se dovedeau a fi atât de buni luptători pentru drepturi economice, financiare.
Încă de la începutul domniei Decebal se dovedeşte a fi un bun conducător al Ţării Româneşti luptând pentru ea cu toate forţele politice, militare.
El se luptă cu otomanii, cu turcii şi cu celelalte popoare dornice de a cuceri Ţara Românească atât în ţară la Rovine, Cernăuţi cât şi în străinătate, la graniţele dintre statele cu care se afla în conflict. În acste conflicte el a fost ajutat şi de către Traian unul dintre marii conducători ai Ţării Româneşti.
În luptele sale contra cotropitorilor ţării el a fost ajutat şi de către ţăranii liberi, intelectuali, mica şi marea boierime, cât şi de către armată.
Decebal proclamă elaborează o serie de legi care să vină în ajutorul statului dac aflat sub ocuparea otomană, fascistă din acea perioadă înainte premergătoare războiului mondial.
În conformitate cu aceste conflicte, Decebal se dovedeşte a fi un bun conducător de ţară în ciuda conflictelor care se opuneau pentru a nu putea conduce ţara în limitele dorite de către el.

2. Domnia lui Alexandru Ioan Cuza (1858-1864)

Se dovedeşte a fi o domnie trainică, roditoare. În această perioadă având loc alegeri anticipate pentru Unirea ţării româneşti.
Alexandru Ioan Cuza a fost unul dintre marii luptători ai Românilor între anii 1859-1864 ani care se dovedesc rodnici de dreptate, libertate pentru Ţara Românească.
Cuza poartă o serie de răscoale, conflicte împotriva turcilor care sunt dornici de a cuceri Ţara Românească cu orice preţ. Mai poartă o serie de conflicte şi cu Ungaria care dorea să ocupe Ardealul în întregime. Ungurii se dovedesc a fi şi ei buni luptători spre a cuceri Ardealul spre a nu se putea alinia celorlalte provincii spre a putea fi unite într-un singur stat care să formeze în totalitate poporul român, popor care să nu fie dominat de alte popoare.
În această perioadă poporul român s-a dezvoltat tot mai mult scăzzând numărul şomerilor, dezvoltându-se cât mai mult întreprinderile mici şi mijlocii, comerţul, economia, dar în această perioadă scăzând preţul produselor agricole.
Cuza reprezintă cea mai mare parte a poporului român în conflictele sale cu popoarele neorânduite poporului român. El elaborează o serie de legi în favoarea Unirii Principatelor Române, legi care prevedeau stabilitatea poporului român. Proclamă Constituţia de la 1861, constituţie care prevedea drepturile cuvenite poporului.
În conformitate cu aceste legi Cuza se dovedeşte un bun conducător care reuşeşte să unească cele trei principate Moldova, Transilvania şi ţara Românească într-un singur stat formând poporul român.
Sursa: www.profamilia.ro

Niciun comentariu: