Coaliţia de guvernare a decis, în această după-amiază, în şedinţa de urgenţă de la Palatul Victoria ca Executivul să-şi asume, în zece zile, un proiect de lege privind salarizarea profesorilor. Astfel, Guvernul vrea să aducă salariile profesorilor la acelaşi nivel, să impună anumite plafoane, astfel încât să nu acorde acele majorări salariale câştigate de cadrele didactice în instanţă. Guvernul avea două variante, un proiect de ordonanţă de urgenţă, sau proiect de lege care să fie asumat în Parlament, astfel încât să se aplice cât mai repede legea.
Ceea ce scrie pe site-ul www.realitatea.net nu poate fi adevarat. Aşa ceva nu se poate întâmpla într-un stat de drept. Legea este lege şi trebuie aplicată, iar hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile trebuie puse în executare. Unde ne-au adus aceşti ticăloşi? Cât mai suportăm? Dacă şi acum cedăm şi acceptăm aceste nedreptăţi, atunci suntem morţi. Ar fi cazul ca şi liderii noştri naţionali să se trezească şi să încerce să adune oştile. Poate că mai putem încropi, dacă nu o oştire, măcar o ceată care să lupte împotriva dictaturii. Ce ziceţi, domnilor, vă băgaţi?
10 comentarii:
Daniel, tocmai au aratat la tv un sondaj in care apare neincrederea aproape totala a populatiei in liderii de sindicate. Mai bine stau ascunsi ca sa iasa lumea in strada.
Stati linistit, ca nu iese nimeni in strada.
Cineva trebuie sa iasa in strada. Cineva trebuie sa-i opreasca. Pe liderii de sindicat de ce-i mai platim?
Zambeste, maine va fi si mai rau...
Domnule Malaelea,dar........populist esti domnule.Vai,nu-mi vine sa cred.
La Antena 3 l-au intrebat pe Ponta daca mareste salariile cu 33 la suta si a evitat,in mod repetat ,sa raspunda.Asta nu comentezi!Sa vedem daca apare mesajul ca sa stiu daca mai citesc blogul.
Cum sa nu apara? Apar toate comentariile cu exceptia mizeriilor scrise de fostul meu coleg. El nu mai are voie sa-mi murdareasca blogul. Accept orice critica, sunt de acord sa platesc pentru orice greseala pe care am comis-o, dar nu accept sa-si bata nimeni joc de sufletul meu.
Lilick, stii cum se prezinta sondajele? Sunt intrebati 100 de oameni. 10-12 spun ca nu au incredere in liderii de sindicat. La televizor se dau aceste 12 raspunsuri. Si unii cred in ceea ce ni se prezinta. Liderii i-au chemat pe oameni in strada de mai multe ori din oct. 2008 pana acum. Ultima oara pentru data de 16.03.2011. Au venit oameni de la mari departari care au motait 2 nopti in autocar, la venire si la plecare. Cei din Bucuresti ne-au privit la televizor. Si erau contrarierati ca Piata e goala. Daniel, oare liderii de sindicat trebuie sa-si dea foc in Piata Constitutiei? Sau sa intre in greva foamei? Solidaritatea unde e?
Ma bucur ca nu cenzurezi mesajele.Te rog sa comentezi si refuzul continuu al domnului Ponta de a raspunde la intrebarea moderatoarei Grecu ,in legatura cu marirea salariilor profesorilor cu 33 la suta,in conf.cu Legea 221!
Ce sa inteleaga un individ ca mine,care vrea sa fie obiectiv,cand d-nul Ponta raspunde ca are ceva moderatoarea cu el si nu e corecta cu el in legatura cu intrebarea asta?
De mai bine de o săptămână nu funcţionează forumul pe edu.ro , de ce ? - le e frică de grevă generală în învăţământ?-parcă am fi în China sau Egipt! Văd că nimeni nu îi întreabă nimic.
Increderea sau neincrederea in liderii sindicali sunt aspecte mult mai putin importante in situatia actuala in care demnitatea umana a atins limita extrema a injosirii. Nu-i momentul sa mai cautam tapi ispasitori printre liderii de sindicat care, pana la urma, sunt ceea ce sunt tot cu sprijinul nostru. Consider c-a sosit timpul de-a actiona violent si, cand spun violent, ma refer la tenacitate si hotarare. Daca nu noi, intelectualitatea romana, vom lua hamul in mana in vederea recastigarii demnitatii natioanle si-a dreptului la un trai decent, atunci cine s-o faca? Cei lipsiti de capacitate decizionala pentru care perspectiva unui trai decent echivaleaza cu contravaloarea unei sticle de ulei? Singura noastra sansa este aceea de-a ne uni fortele, de-a profita de avantajele tehnologice ce ne permit comunicarea la scara larga, a ne regasi in consens, macar cateva mii de cetateni destoinici, si a actiona cu strasnicie si motivatie adanca. Altfel nu vad nicio speranta ca in aceasta tarisoara, ajunsa la nivel de caraghiosenie statala, sa se intrevada perspectiva unui oaresce progres. Gandesc serios crearea unui blog care sa aiba drept unic scop mijlocirea unei astfel de comunicari in vederea crearii unui grup tinta, solid, cu capacitate de decizie si actiune. Daca deja exista, va rog sa ma informati caci voi subscrie imediat.
Trimiteți un comentariu