"Eram prea tânăr. Cred că nici ea nu îl dorea. Ar fi făcut avort, însă nu ne permiteam. Am zis să mai aşteptăm câtva timp, ca să facem rost de nişte bani. Nu s-a mai întâmplat asta, pentru că ne-am certat, între timp...Stăteam mai rău cu banii. Am încercat să mă împrumut de 150 de lei, dar nu am putut să fac rost. I-am zis Cristinei să mai aşteptăm câteva luni, până găsim banii ăştia".
Ar fi trăit dacă aveau aceşti bani. Aceşti bani au reprezentat hotarul dintre viaţă şi moarte. Dar de ce s-a ajuns în situaţia aceea limită? Cine greşeşte cel mai mult? Aceşti copii? Părinţii lor? Profesorii? Consilierul psihopedagog din şcoli? Avem în licee numeroase astfel de situaţii. Am eleve care au copilaşi de 1-2 ani acasă. Unele au abandonat şcoala, dar sunt şi altele care continuă să vină la cursuri. Vremurile s-au schimbat. Trebuie să ne adaptăm, să acceptăm, să-i înţelegem, dar uneori nu este suficient.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu