Aştept ziua când doamna Udrea şi domnul Cseke îşi vor depune demisia

În ultima lună am luat contact cu realitatea (dureroasă) din turismul şi spitalele din România. Aproape o săptămână  mi-am pierdut-o prin staţiunile de la malul mării şi prin spitalele din Mangalia şi Constanţa. Am suferit ca un câine, obosit, nedormit şi nemâncat pentru a fi aproape de fetiţa mea care s-a îmbolnăvit în staţiunea Saturn. Am pătimit atât de mult încât m-am jurat că e ultima dată când ne-am petrecut vacanţa pe litoralul românesc. E mult prea mare bătaia de joc, iar preţurile sunt prea mari pentru serviciile jalnice care sunt oferite. Pot trăi şi fără să merg în staţiunile de pe litoralul nostru.

De spitalele româneşti orice om are nevoie în diferite momente ale vieţii. Vrând-nevrând viaţa îţi oferă ocazii nefericite când iei contact cu realitatea înfricoşătoare din spitalele din România. Am trăit pe pielea mea batjocura şi nepăsarea cadrelor medicale. Pot să afirm fără teama de a greşi că sunt unii medici care te lasă să mori cu zile, iar salariaţii din spitale, începând cu cel mai neînsemnat, te tratează cu un imens dispreţ. În spitalul din Constanţa, fetiţei mele i s-au administrat medicamente doar după ce fratele soţiei, care lucrează în Ministerul de Interne, a apelat la şeful lui, cineva cu o funcţie mare, iar acesta l-a sunat pe directorul spitalului. Altfel soţia şi fiica mea ar fi stat în spital degeaba. 

Zilele trecute un cumnat a făcut infarct. Trăieşte şi sperăm să trăiască, dar am avut ocazia să înţeleg încă o dată că din spitalele româneşti scapi cu viaţa doar datorită Bunului Dumnezeu. Supravieţuieşti doar dacă El îţi dă zile.

Sper să ajungem cât mai repede la guvernare şi să redăm românilor speranţa într-o viaţă mai bună. Din păcate, în timpul ,,guvernării'' Băsescu-Boc oamenii simpli nu mai înseamnă nimic.