Din fărâme de suflet (2)

,, Mă iartă clipă c-am trecut prin tine/Fără să-ţi fi dat ce aş fi putut să-ţi dau. /Dar când o viaţă vine peste mine/De unde timp cu tine să mai stau?'' ( Cătălin Ţârlea)

,, Când te bântuie tristeţea, / când pierzi toate, /când te doare, /când te înşfacă gerul vieţii , /sub furtuni, sub ani, sub vânt, /să te arăţi tăcut şi simplu, /să zâmbeşti cu nepăsare, /e cea mai înaltă artă /dintre câte-s pe Pământ.'' ( Serghei Esenin)

,, Vroiam să pleci, vroiam să şi rămâi. /Ai ascultat de gândul cel dintâi./ Nu te oprise gândul fără glas./ De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?" (Tudor Arghezi)

,, De ce-am crezut de atâtea ori /Că mi place o floare numai dintre atâtea flori. /De ce-am crezut că o iubesc şi apoi /Găseam o altă floare cu foile mai moi?" ( Nicolae Labiş )

,, Eu te-am iubit şi poate că iubirea /În suflet, încă nu s- a stins de tot./ Dar nici nelinişte şi nici tristeţe /Ea nu îmi va mai da, aşa socot. /Fără cuvinte te-am iubit, fără speranţă /De gelozie, de sfială chinuit. /Dea Domnul să mai fi cândva iubită /Aşa adânc, aşa gingaş cum te-am iubit.''
( Serghei Esenin- ,,Eu te-am iubit")

,, Erai de mult sau, poate, n-ai fost şi n-ai să fii,/ Deşi te aştept de veacuri şi ştiu că n-ai să vii.../ Nu te cunosc, dar trupul tău îmi râură aproape,/ În orice dimineaţă simt mâna ta pe pleoape.../ Paşii nu-ţi ştiu, dar albi îi simt cum mă sugrumă/ Trecând prin mine ca o toamnă fără brumă.../ Nu mi-ai vorbit, şi totuşi aud doar al tău glas /Şoptind în orice frunză, vibrând la orice pas... /Tu nu m-ai sărutat, nici nu te-ai priceput, /Deşi fără tine nu poate fi sărut... /Nu mi-ai întins nici mărul oprit în paradis, /Dar raiul fără tine mi-e pururea închis... /Nici nu mi-ai scris poeme, deşi sub al tău mers /Covorul lung sau iarba , mi se prefac în vers.../Ne-am logodit, stau luna şi cerul mărturie, /Te duc la braţ cu mine, dar nimeni nu te ştie. /Nu m-ai privit şi doară tu mă priveşti mereu, /Nu m-ai minţit vreodată şi minţi cu glasul meu. /Mă strigi în orice clipă, dar numele nu-mi ştii, /Erai de mult sau poate n-ai fost şi n-ai să fii..."
( Nicolae Tăutu, ,, Necunoscutei'')