Dacă vă pasă, veniţi alături de mine

Blogul meu vreau să fie tribuna unde să vă puteţi exprima neliniştile, îndoielile, speranţele, unde să adresaţi întrebări şi să găsiţi răspunsuri.
Ştiu că nu vă e uşor, ştiu că nu sunt mulţi cei care vă sprijină, vă înţeleg şi vă sunt aproape. Nu-mi fac iluzii că veţi avea curajul de a vă deschide sufletele şi de a avea prea mare încredere în mine. Cel puţin, nu de la început. Şi totuşi, aştept întrebări, aştept să-mi cereţi sfaturi şi sper să pot face pentru voi mai mult decât fac de atâţia ani în liceu, prin activitatea de la catedră şi prin activităţile extracurriculare şi extraşcolare.
Nu-mi pasă că unii vor considera, poate, că sunt prea visător, că sunt un idealist. Mereu am crezut că se poate schimba ceva prin puterea exemplului personal, prin implicare, prin dăruire. Dacă 5% dintre voi au ceva să-mi comunice şi aşteaptă un sfat, un îndemn, o consolare, atunci merită să pornesc pe acest drum.

Vreau să intraţi pe blogul meu doar dacă aveţi ceva de transmis şi altora, dacă simţiţi nevoia să-i faceţi părtaşi la bucuriile voastre şi pe ceilalţi, dacă aveţi nevoie, într-un moment greu, să exprimaţi ceea ce vă apasă şi, eventual, sa primiţi confirmarea că nu sunteţi singuri. Eu, dragi mici prieteni, vreau să pot demonstra că-mi pasă, că vă înţeleg şi că sunt alături de voi.